CCA, un mic haos
Cu cît arbitrajul românesc o duce mai calm, mai civilizat, cu atît vor mai mulţi să-l salveze
Din motive legale sau sentimentale, din ataşament pentru domeniu, arbitrii riscă să fie depăşiţi numeric de şefii lor. După decizia lui Alexandru Deaconu […]
Cu cît arbitrajul românesc o duce mai calm, mai civilizat, cu atît vor mai mulţi să-l salveze
Din motive legale sau sentimentale, din ataşament pentru domeniu, arbitrii riscă să fie depăşiţi numeric de şefii lor. După decizia lui Alexandru Deaconu de a secretiza delegările, urmează episodul doi. Va fi secretizat şi numele celui care face delegările. Ar putea fi Deaconu, ar putea fi Crăciunescu, ar putea fi Avram. Sau alţii care rîvnesc, de pe tuşă, la delicata întreprindere.
În şedinţa Comitetului Executiv de săptămîna trecută, a existat o sincopă de cîteva minute. „Am suspendat şedinţa pentru că atitudinea domnului Crăciunescu nu a fost potrivită!”, a spus Mircea Sandu. Ş.a.m.d. Şicanele dintre cei doi se pregătesc să revină la guvernare în arbitraj. După ce a cîştigat în instanţă dreptul de a fi repus în funcţia de şef al arbitrilor, lui Ion Crăciunescu „i s-a recomandat să coabiteze”. A primit un birou în sediul FRF, nu în sediul CCA. Nu are drept de semnătură „pe partea financiară”.”N-avem un fax, un copiator, n-avem de nici unele!”, s-a plîns fostul arbitru internaţional, la un post de radio. Asta nu l-a împiedicat să anunţe propria lui versiune privind componenţa Comisiei Centrale. Cum era de aşteptat, decizia judecătorească nu l-a impresionat pe Mircea Sandu: „Nu sîntem obligaţi să-i recunoaştem domnului Crăciunescu întrunirea calităţilor necesare pentru exercitarea funcţiei de preşedinte al CCA”. În traducere, Alexandru Deaconu a rămas şef peste arbitri. Deocamdată.
Achitat de Curtea de Apel Bucureşti, într-un dosar de corupţie, Vasile Avram ar putea cere, la rîndul lui, să fie reinstalat în funcţia de şef al arbitrilor. „Dacă vine, trebuie să înceteze contractul lui Crăciunescu şi să-l reinstalez pe Avram. Asta e legea!”, a comentat Mircea Sandu. Iar dacă Avram e condamnat definitiv de Înalta Curte, Crăciunescu va fi chemat înapoi. Să coabiteze în continuare.
Acum patru ani, cînd începuse ancheta în Dosarul Mită în arbitraj, Adrian Porumboiu observa că „aria de selecţie pentru şefia CCA e dezastruoasă”. Acum, scrie Adevărul, a decis să remedieze carenţa, anunţîndu-şi candidatura la funcţia deţinută, în paralel, de Deaconu şi Crăciunescu. E ceva cu funcţia asta! E unsă cu miere! Unde mai găseşti slujbă într-un birou cu fax şi copiator? „Candidatură” nu e un termen tocmai nimerit, „pretenţie” rimează mai bine în context. Şeful arbitrilor este subordonat direct al lui Mircea Sandu. El numeşte preşedintele, iar Comitetul Executiv, Comitetul de Urgenţă sau alt comitet de formă aplaudă numirea. Adrian Porumboiu nu trebuie decît să-l facă atent pe şeful FRF.
Oricum, şi-a arătat disponibilitatea de a face delegările, pe vremea cînd ducea muncă de convingere la telefon cu Avram.
Aria de selecţie pentru şefia CCA nu s-a extins peste graniţe, cum se proiecta. I-a crescut, în schimb, densitatea demografică. Ironic, cu cît arbitrajul românesc o duce mai calm, mai civilizat, cu atît vor mai mulţi să-l salveze. Alexandru Deaconu s-a descurcat destul de bine în funcţia de şef al CCA. A scăzut nivelul sonor al scandalurilor. Nu şi-a atacat subalternii la TV, nu i-a judecat în public pentru greşeli. Calitatea arbitrajelor n-a crescut spectaculos, dar măcar a fost linişte. Şi, pînă la proba contrarie, n-au mai apărut stenograme cu şampanii şi plicuri pentru „bandiţi”.
Spre deosebire de Deaconu, Ion Crăciunescu poate lucra în orice altă federaţie, mai puţin într-una condusă de Mircea Sandu. Nu va avea niciodată „atitudinea potrivită” pentru a coabita în aceeaşi echipă cu şeful FRF. Asta nu reprezintă neapărat pierderea lui personală, cît o pierdere pentru arbitraj. „Dacă doreşte un mic război şi în sportiv, şi în penal, îl ducem, nu-i nici un fel de problemă!”, l-a avertizat Mircea Sandu. „Un mic război” este exact ceea ce lipsea, după o scurtă pace într-un mic haos.