Pericoloso sporgersi?!

Ce înţeleg şefii din fotbal prin rigorile legii: mica înţelegere în formă continuată

La trei săptămîni după ce au bătut toba victoriei împotriva Craiovei, Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir au fost trimişi în judecată, pentru abuz în serviciu, trafic de […]

Ce înţeleg şefii din fotbal prin rigorile legii: mica înţelegere în formă continuată

La trei săptămîni după ce au bătut toba victoriei împotriva Craiovei, Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir au fost trimişi în judecată, pentru abuz în serviciu, trafic de influenţă şi sustragere de sub sechestru în Dosarul Dezafilierii. FRF n-a elaborat nici un comunicat de data asta. Rămîne pentru studiu, la discreţia publicului, doar comunicatul DNA, cel în care şefii fotbalului românesc sînt acuzaţi pentru încălcarea legilor ţării, nu a ROAF-ului.

Iată un aspect decisiv. După multă vreme de boemă în raport cu statul român, cetăţenii cu activitate în fotbal tind să devină egali în faţa legilor cu ceilalţi cetăţeni români. După ani buni în care au lipsit aproape cu desăvîrşire, dosarele penale care implică persoane de la vîrful sistemului se înmulţesc. Şi haloul de intangibilitate, de imunitate mediatico-diplomatică din jurul finanţatorilor şi federalilor se dizolvă ca un nor toxic.

Cazul cetăţeanului care finanţează Steaua este lămuritor asupra a ceea ce înţeleg oamenii de fotbal prin rigorile legii: un fel de mica înţelegere, la sentiment. Deţinutul Gigi Becali a cerut întreruperea pedepsei, susţinînd că are nevoie de trei luni de libertate ca să-şi pună în ordine treburile. Cînd flutura la televizor punga cu bani, nu avea nevoie de speranţa pe care le-o solicită acum judecătorilor. Cînd făcea troc de terenuri cu statul, nu avea nevoie de speranţă. Era sigur sută-n sută că nu va păţi nimic. Cînd trimitea valize cu 1,7 milioane de euro spre alte echipe, nu avea nevoie de speranţă. În schimb, atunci aveau nevoie de speranţă ceilalţi români, cei mulţi, care nu deţineau un club de fotbal.

În favoarea finanţatorului Stelei, un microbist de la Palatul Victoria a dat un mesaj de susţinere, chiar înainte de pronunţarea verdictului la Înalta Curte: „Steaua este un fenomen social!”. Şi atunci, fotbalul ce fel de fenomen o fi? Unul care, evident, nu încape în dubă sau în boxă! Sub pretextul interesului pentru  mulţimea de suporteri-alegători, ar trebui să se aplice dublul standard în justiţie: o măsură pentru oamenii de fotbal, o măsură pentru restul lumii.

Aceşti cetăţeni care se ocupă de un sport atît de popular au la mînă, cum ar veni, milioane de oameni. Publicul de fotbal reprezintă o masă comună de manevră şi pentru politicieni, afaceriştii din fruntea cluburilor şi federali. Dacă majoritatea consideră că finanţatorul Stelei trebuie absolvit cu magna cum laudae, să fie absolvit de pedepse! Ce nevoie mai avem de tribunale, în dosarele din fotbal? Nu-i mai simplu să facem doar sondaje de opinie?

În virtutea acestui calcul sfidător, Sandu şi Dragomir încă reacţionează ca nişte răsfăţaţi ai tribunalelor şi îşi acuză reclamanţii că „vor să influenţeze justiţia”. Finanţatorul Stelei cere clemenţă de la judecători. Iar judecătorilor li se transmite să umble cu binişorul cu dosarele penale din fotbal, eventual să le pună şi o ştampilă cu „Fragil”.

„La cîte necazuri avem, dacă ni se ia şi această plăcere ar fi foarte rău!”, a meditat premierul. Pericoloso sporgersi! Depinde din ce parte a enormităţii priveşti lucrurile. Necazurile pe care le avem ni se trag, în mare parte, din cauza încremenirilor din justiţie. Viaţa într-un stat de drept, în care nimeni nu e mai presus sau mai alintat de lege, nu e o perspectivă chiar atît de neplăcută, cum pare dacă te uiţi de sus.