Derby românesc şi finală nemţească

De ce au ajuns nemţii pe acoperişul Champions League? Pentru că-şi subminează adversarii doar pe teren.

Derby-ul Dinamo – Steaua a fost prefaţat, printre alţii, şi de Ionuţ Negoiţă. Noul acţionar majoritar de la Dinamo a atacat elementele duşmănoase din […]

De ce au ajuns nemţii pe acoperişul Champions League? Pentru că-şi subminează adversarii doar pe teren.

Derby-ul Dinamo – Steaua a fost prefaţat, printre alţii, şi de Ionuţ Negoiţă. Noul acţionar majoritar de la Dinamo a atacat elementele duşmănoase din propriul club, a atacat şi adversarii, a atacat meciul din tur, pe motiv de blat. Negoiţă are scuza străvezie că nu dispune de modele mai elegante sau măcar paşnice la îndemînă. Asta a văzut, asta face şi i se permite. Aşa se comportă şefii cu priză la public din fotbalul nostru, asta e definiţia liderului de succes în Liga 1: agresivitate, fanfaronadă, accese de tătuc isteric etc. Oamenii de fotbal de la noi nu au altă reţetă pentru a ieşi în evidenţă: îşi acuză angajaţii de sabotaj şi echipa de blat.

Greu de spus ce impact au astfel de afirmaţii asupra echipelor, dacă-i motivează pe fotbalişti, dacă le ridică stima de sine ori le insuflă spirit războinic. De pildă, cui ajută sau pe cine încurcă vestea că „la Steaua sînt restanţe de trei luni de zile”, la plata salariilor? Ionuţ Negoiţă ştie! Altfel n-ar fi anunţat-o. A adăugat, repejor, că şi la Dinamo sînt restanţe, dar, spre deosebire de rivali, „noi le vom achita”. Clasic! De cînd vecinul şi-a luat capră, problemele de sănătate ale acesteia reprezintă cea mai bună soluţie pentru propriile probleme.

Negoiţă e doar ultimul venit în clubul finilor psihologi şi al naşilor demascatori din Liga 1. Ăsta e managementul dîmboviţean în fotbal. Peste gard, în Europa largă, există şi alte tendinţe. Dezbaterea despre finala nemţească a Champions League a scos la iveală un fapt interesant. Dezvăluirea a venit dinspre preşedintele lui Bayern, Uli Hoeness, în februarie, dar abia acum, înaintea confruntării de pe Wembley, a devenit cu adevărat palpitantă.

În 2004, Bayern cîştiga titlul în Bundesliga, iar Borussia se lupta cu falimentul. Ca să plătească salariile, clubul din Dortmund a primit de la Bayern un împrumut fără dobîndă de 2 milioane de euro, pe care l-a rambursat în 9 luni. Nu era prima oară cînd bavarezii ajutau cu bani alte echipe germane. Mai bine nici să nu ne gîndim în ce termeni s-ar fi vorbit despre astfel de acţiuni la noi!

Oficialii Borussiei au descris gestul celor de la Bayern ca fiind unul „onorabil, într-o situaţie critică”. Iar Uli Hoeness, citat de „The Guardian”, a explicat motivele generozităţii faţă de adversarii din campionatul intern: „Cînd am aflat că nu puteau achita nici măcar salariile, ne-am gîndit că trebuie să-i ajutăm. Sînt un fan al tradiţiei în sport şi cred că era de datoria noastră să facem asta!”.

Hoeness a insistat că nu a dezvăluit asta, după opt ani, pentru a-i submina pe cei de la Borussia, care-şi reveniseră între timp. Fireşte, e posibilă şi această variantă, a subminării. Nu-i exclus. Dar la noi, în Liga 1, e posibilă numai varianta asta: ridiculizarea, demoralizarea, jignirea adversarilor înaintea meciurilor şi în restul timpului. Partea cu onoarea, solidaritatea şi respectul pentru tradiţie lipseşte din peisaj. O fi vreun sabotaj!?