Mutu, un sclav de mare valoare

Zvonul cu venirea lui Mutu la Steaua nu e doar un zvon. E o ştire despre starea şi nivelul găştii fotbalistice.

Acum trei ani, finanţatorul Stelei povestea cum îşi începe fiecare zi gîndindu-se la banii pe care nu i-a primit […]

Zvonul cu venirea lui Mutu la Steaua nu e doar un zvon. E o ştire despre starea şi nivelul găştii fotbalistice.

Acum trei ani, finanţatorul Stelei povestea cum îşi începe fiecare zi gîndindu-se la banii pe care nu i-a primit înapoi de la „jigodia” Mutu. Şi spunea despre atacant că „trebuie schingiuit fără milă, ca sclavii”. Cu totul altfel vorbeşte şeful Stelei despre Mutu astăzi, „un atacant de mare valoare”, cu care e şi „puţin prieten”. Iar ideea că Mutu ar putea semna cu echipa din Ghencea îl „impresionează”, îl „încîntă” pe finanţator.
Zvonul cu venirea lui Mutu la Steaua n-a apărut din senin. Ajaccio se zbate la retrogradare, iar Briliantul își dorește mai mult de atît, așa că se află în căutare de echipă. Pînă aici e partea sigură. Despre un eventual transfer la clubul roş-albastru, Mutu a spus doar atît: „Este incredibil ce văd acum la Steaua”.

Mai departe, dacă semnează sau nu cu echipa din Ghencea, asta nu depinde nici de el, nici de conducerea Stelei. E incredibil că s-a ajuns la un astfel de zvon. Incredibil, dacă nu cunoşti obiceiul şefilor din fotbalul nostru de a-şi schimba părerile de două-trei ori în aceeaşi frază. Şi dacă nu ţii cont de subordonările destul de vizibile pe linie de gaşcă.

Cu cîteva săptămîni în urmă, naşul lui Mutu, Nicu Gheară, posta tot felul de apropo-uri pe site-ul personal, la adresa lui Gigi Becali şi a altora, Copos, Dragomir. Avertiza că, dacă dezvăluie şi cinci la sută din ceea ce ştie, iese scandal. Îl urechea un pic şi pe Mutu, pentru că se implica în acţiuni caritabile doar ca să-şi facă imagine. Ca să vezi! Cine ar fi crezut că Briliantul se dedă la meschinării?

Finanţatorul Stelei a răspuns atacurilor virtuale cu retorica unui diplomat de carieră. „Cu nici o ironie”, cum a ţinut să precizeze, a negat că a plătit oameni care „să-i facă rău”, a negat că-l cunoaşte, „l-am văzut de maximum zece ori în viaţa mea”. Vorbea despre cel care-l numeşte vag afectuos „maimuţoi” şi „Bulă de România”. Cei doi au avut şi momente mai tandre. Într-un talk-show de-acum clasic, din 2005, Nicu Gheară l-a admonestat pe Dumitru Dragomir în termeni foarte plastici: „N-ai dreptul să-l judeci pe Gigi, e machedon de-al meu, îţi mănînc creierul!”.

Între timp, telefoanele tîrzii în platoul TV au fost înlocuite cu un site personal, conceput pentru un public ţintă bine definit: şefii din fotbalul românesc. Raporturile de forţă dintre ei şi naşul lui Mutu sînt clare de mulţi ani. Nicu Gheară are relaţii de năşie sau de afaceri cu Mircea Sandu şi cu Piţurcă. E o posibilă explicaţie pentru care selecţionerul se împacă mai des decît se ceartă cu atacantul lui Ajaccio. Aşa, „ca gentlemanii”, cum caligrafiază Nicu Gheară.

Zvonul cu venirea lui Mutu la Steaua nu e doar un zvon. E o ştire despre starea şi nivelul găştii. Nivelul e polemic, gaşca e bine, mersi, spre deosebire de fotbalul nostru. Oamenii se ceartă, se împacă, îşi achită datoriile, îşi fac diverse servicii unii altora. Îşi reglează conturile prin „new media”, în pas cu vremurile.

În pană de idei sclipitoare de transferuri, Gigi Becali se oferă să-l aducă pe Briliant pentru „un milion de euro salariu, la atingerea obiectivelor”. Foarte curios că nu-l ia pur şi simplu ca sclav, să joace gratis! Apoi se oferă să-l plătească în terenuri pe Marica, un alt protejat al lui Gheară. Dacă nici astea nu sînt semne de bunăvoinţă, atunci…