Nici o federaţie fără educaţie!

După „Mai mult sport în şcoli”, s-a lansat programul „Mai multe şcoli la alegerile din federaţii”

Problema de handbal aplicat pe care au avut-o de rezolvat elevii din Vîlcea, la „simularea” examenului de capacitate, reprezintă varianta „soft” a programului „Mai […]

După „Mai mult sport în şcoli”, s-a lansat programul „Mai multe şcoli la alegerile din federaţii”

Problema de handbal aplicat pe care au avut-o de rezolvat elevii din Vîlcea, la „simularea” examenului de capacitate, reprezintă varianta „soft” a programului „Mai mult sport în şcoli”. În această variantă „soft”, de mişto  subliminal, programul se poate numi foarte bine şi „Mai multe şcoli în sport”. Există şi varianta „hard”, „Mai mulţi directori de şcoli în federaţii”. O exemplifică manevrele prin care Ministerul Educaţiei se implică în alegerile de la Federaţia de Atletism.

Directorii liceelor cu program sportiv au fost convocaţi de ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, înaintea zilei „Z” de la FRA. Printr-o adresă, directorii unităţilor şcolare cu profit sportiv sînt obligaţi să participe la Adunările Generale din federaţiile sportive. Voturile lor pot decide, de pildă, în favoarea lui Ion Sandu sau a Gabrielei Szabo, în cursa pentru şefia FRA.

Directorii au o alegere destul de simplă de făcut. Fosta mare atletă deţine în prezent funcţia de consilier al Ministrului Sportului, Nicolae Bănicioiu, contemporan de cabinet cu Remus Pricopie. Candidaţii pot să propună măsuri ridicole sau bine gîndite, pot să facă promisiuni decente sau nefondate. Nu contează. Ambalajul democratic rămîne ambalaj. Joc de scenă. Jocurile adevărate se fac în altă parte. Miza n-o reprezintă un buget de 1 milion de euro, cît este cel al FRA, pe 2013. Miza se află în altă parte şi nu-i include neapărat pe elevi sau pe sportivi.

„Federaţiile trebuie să înveţe să facă proiecte, pentru că este posibil ca din  2014 să fie deschisă o linie şi pentru sport din fondurile europene!”, i-a sfătuit ministrul Bănicioiu pe şefii de federaţii, la împărţirea bugetului pe anul în curs. Cine n-a înţeles mesajul să ceară instrucţiuni despre cum se fac proiecte de la Federaţia de Patinaj sau de la COSR.

Este evident că „Mai mult sport în şcoli” nu are acum să se dezvolte ca măsură singulară. E o cauză bună care riscă să fie redusă la pură demagogie, din cauza unui sistem disfuncţional. Fără o reformă de ansamblu, o oră de sport în plus nu are cum să mute din loc colosul de cîrpeli numit, generic şi absolut metaforic, educaţie. În loc să ofere această viziune, Remus Pricopie şi echipa lui se mobilizează pentru alegerile de la federaţiile sportive. Foarte bine că există colaborare între ministere, foarte rău că se exprimă în cel mai nefericit mod, printr-un caragialesc tras de sfori.

Din 1996, Remus Pricopie a ocupat diverse funcţii în Ministerul Educaţiei. Cunoaşte sistemul destul de bine. Ştie ce şi cum ar trebui făcut. Crede că „reformă” e un cuvînt „compromis ca termen”. „De fapt, ce înseamnă reformă? Înseamnă să adaptezi ceva la noul context”, a spus oficialul, într-un interviu. După atîţia ani în Minister, ştie probabil şi cum să adaptezi un blocaj la un impas.  Sau un nonsens la o confuzie. Sau o ineficienţă la o incompetenţă.

Sportul e la pămînt, dar contextul nu e nou. Bani tot mai puţini, management pe măsură. Învăţămîntul e la pămînt, dar contextul nu e nou. E vechi de mai bine de 23 de ani. De la camerele video în sala de BAC, reforma n-a clintit nici un pas.

Aşteptăm cu interes subiectele de la BAC-ul olimpicilor. Oare le pică o caracterizare la alegere între Maitreyi şi Elisabeta Lipă? Aşa, în virtutea colaborării între ministere.