Insolvenţa, model de succes

Din lumea capitalului: la Rapid, creditorii mari i-au mîncat pe creditorii mici.

Printre păgubiţii insolvenţei de la Rapid se numără şi Primăria Sectorului 6. Datoria de aproximativ 3,4 milioane de euro a fost redusă la jumătate. În februarie, primarul Rareş […]

Din lumea capitalului: la Rapid, creditorii mari i-au mîncat pe creditorii mici.

Printre păgubiţii insolvenţei de la Rapid se numără şi Primăria Sectorului 6. Datoria de aproximativ 3,4 milioane de euro a fost redusă la jumătate. În februarie, primarul Rareş Mănescu îi întreba neîncrezător pe reporterii Gazetei: „Ohoo, dar de unde să fie atîţia bani?”. A dat un telefon, s-a lămurit: un proces început în 2005, pentru impozite şi taxe neplătite. Apoi a adăugat: „Noroc cu presa, că ne mai informează şi pe noi că avem bani de recuperat!”.

Este şi asta o viziune asupra banului public.

Principalul creditor al FC Rapid este, coincidenţă, patronul lui, George Copos. În această calitate, face legea în Adunarea Generală a Creditorilor, cea care a aprobat, ieri, planul de reorganizare financiară a clubului. Trei voturi „pentru”, două „împotrivă”. Planul reduce aproape cu jumătate datoriile Rapidului, prin diverse metode: unii jucători au fost trecuţi de la categoria „creanţe salariale” la categoria „creanţe chirografare”, abisal termen! Adică, din angajaţi cu contract au fost metamorfozaţi în creditori sub semnătură privată. Este şi asta o viziune: proletarul este un bancher care se ignoră. Din restanţele salariale, fotbaliştii lui Marian Rada vor primi „maximum 14 la sută, în decurs de trei ani”, a anunţat patronul-creditor.

Datoria către Fathi Taher, în jur de 5 milioane de euro, a fost trecută la categoria „donaţie”. Datoriile către stat au fost amînate cu un teren-gaj, despre care George Copos spune că valorează 2 milioane de euro. Firma Ana Holding nu va recupera nimic. Dar nimic din cît? Din 21 de milioane de euro, cît apărea în comunicatul FC Rapid din decembrie? Sau din 23,5 milioane de euro, cît spune acum George Copos că ar fi pierdut? În loc să lumineze, insolvenţa a încîlcit şi mai mult situaţia contabilă a clubului din Grant. Vorba ultimului candidat la postul de Taher, Gruia Stoica: „Să facem întîi un audit amănunţit!”.

Cu planul de reorganizare a haosului aprobat, în ciuda opoziţiei jucătorilor şi a creditorilor bugetari, George Copos a depus dosarul de licenţiere la Ligă. Juristul care-i reprezintă pe fotbaliştii rapidişti, Justin Ştefan, spune că dosarul nu e complet. Că acordul obţinut la grămadă, prin forţa majorităţii, nu înlocuieşte acordurile individuale cu jucătorii „pentru amînarea plăţilor, aşa cum cere regulamentul de licenţiere”.

Regulamentul de licenţiere? Patronul Rapidului a obţinut în instanţă reducerea datoriilor cu 15 milioane de euro. Asta, cu participarea unui administrator judiciar despre care se spunea că licitează şi praful de pe tobă ca să recupereze restanţele. Cum ar putea umilul, interpretabilul regulament de licenţiere şi Comisia domnului Viorel Duru să stea în calea acestei epidemii de caritate?

În ipostaza de la Rapid, insolvenţa seamănă cu metoda clasică de a jongla cu finanţele clubului: scindarea societăţii comerciale. Instituţiile statului şi instituţiile fotbalului servesc drept burete cu care se şterg datoriile, se şterg misterele din contabilitate, se şterg chiar şi memoriile primarilor de sector.

Rapid are şanse mari, chiar formidabile, să-şi ia licenţa de Liga 1, asta e singura veste bună pentru fanii vişinii. În schimb, negocierile pentru eventuala vînzare a clubului s-au terminat, efectiv, din momentul „Întîi facem audit!”. Şi dacă s-ar face audit, George Copos ar descoperi, stupefiat, că a pierdut şi mai mulţi bani, pe mîna lui. Orice manager neperformant din Liga 1 îl va putea lua de acum înainte ca model: insolvenţă, ştergerea datoriilor, licenţă.

Şi orice jucător neplătit cu lunile va afla, la un moment dat, că nu e un angajat păcălit, ci un creditor generos.