Televiziunea-fantomă

În sfîrşit, vom avea un campionat spectaculos! LPF vrea să transmită meciurile filmate artistic

Liga Profesionistă a reluat şicanele din seria „Drepturi TV aveeem!”. Şi a reînceput să vînture proiectul unei televiziuni proprii. De ce? Din hobby, a dat de […]

În sfîrşit, vom avea un campionat spectaculos! LPF vrea să transmită meciurile filmate artistic

Liga Profesionistă a reluat şicanele din seria „Drepturi TV aveeem!”. Şi a reînceput să vînture proiectul unei televiziuni proprii. De ce? Din hobby, a dat de înţeles Dumitru Dragomir. Noul canal va transmite orice, mai puţin meciurile din Liga 1: „Vom avea şi fotbal, şi filme artistice, şi show-uri pe teme sportive. Plus lupte K1, toate felurile de lupte!”. Nu are rost să intrăm în detaliile grilei revoluţionare a noului post.

Televiziunea Ligii se pregăteşte de lansarea iminentă în 2014. E singurul amănunt relevant. 2014 e anul cînd expiră actualul contract pentru drepturile TV asupra campionatului. La ultima licitaţie, în 2011, LPF a obţinut de trei ori mai puţin decît a cerut. A fost nevoie de negocieri suplimentare pentru pachetele nevîndute şi, într-un final, s-a ajuns de la 170 de milioane de euro, cît aştepta Dragomir, la preţul modic de 111 milioane de euro.

La următoarea licitaţie, Liga va avea un post TV propriu. Nu va transmite meciuri, dar, de vreme ce e organizatorul campionatului, ar putea s-o facă. Apoi va cere bani de la cablişti pentru ca LPF TV să fie inclusă în lista lor de programe. Sigur că nu ar obţine o avere, dar tot e ceva.

Audienţele din Liga 1 trec cu gîfîituri de 500.000 de telespectatori pe meci. Pe baza ratingului în declin, se schimbă şi raporturile de forţă dintre LPF şi televiziuni. În 2014, Liga riscă să scoată şi mai puţin pentru meciuri. Şi nu doar atît. În ianuarie, enational.ro anunţa că una dintre companiile de cablu vrea să negocieze drepturile TV direct cu cluburile de top. Adică să excludă LPF din joc. Să-i „sufle” meciurile tari din tradiţionalele pachete şi pacheţele. Există campionate, cum ar fi cel al Spaniei, în care granzii îşi discută contractele separat cu televiziunile. Pentru LPF, ar fi un coşmar să se ajungă aici. Un campionat cu 18 echipe, din care două treimi din meciuri nu strîng suta de mii de telespectatori: cine să le cumpere?

În 2011, Dumitru Dragomir a anunţat înfiinţarea unei televiziuni proprii, chiar înaintea licitaţiei pentru drepturile TV: „Vom transmite meciurile din Liga 1 în system pay-per-view şi pay-tv!”. Postul era ca şi lansat, finanţat cu un împrumut bancar de 50 de milioane de euro. De data asta, şeful LPF n-a mai vorbit de meciuri în sistem pay-per-view, ci de un proiect mai vag, mai discret, cu filme artistice, K1 şi de un posibil, de ce nu?, parteneriat cu societăţile de cablu. Dar semnalul dat de LPF este clar, mai clar decît şi-ar dori Dumitru Dragomir: Liga se zbate să rămînă în jocul pentru drepturile TV. Nu mai dictează regulile, dar vrea să conteze, chiar şi ca proprietar de televiziune-fantomă. Se teme nu să fie scoasă iar pe tuşă de o coaliţie a televiziunilor.

Însă televiziunea proprie reprezintă, mai degrabă, un plan de avarie, nu un proiect de viitor. Preţul meciurilor nu scade pentru că sînt filmate mai dintr-o parte sau prea de sus. Scade din alte motive, cel mai important fiind nivelul slab al  spectacolului din Liga 1. Fotbalul intern s-a devalorizat încet, dar constant de-a lungul anilor. Chiar dacă Dumitru Dragomir le-ar schimba eticheta şi le-ar spune „filme artistice” sau „tot felul de lupte”, lumea tot ar adormi la meciuri. În frunte cu şeful LPF.

În loc să jongleze cu licenţele TV, Liga ar trebui să caute soluţii să schimbe somniferele cu un fotbal competitiv. Sau cu nişte „live”-uri de la Comisii şi Comitetele Executive. Asta chiar ar fi o nişă palpitantă!