Judecătorii cui?

Un nou caz de corupţie în magistratură pune într-o altă lumină Dosarul Transferurilor.

Ştirea s-ar derula pe la colţul ochilor, între atîtea ştiri despre dosare de corupţie. De fapt, e un pasaj din ştirea cu Dosarul „Judecătoare de onoare”, cum […]

Un nou caz de corupţie în magistratură pune într-o altă lumină Dosarul Transferurilor.

Ştirea s-ar derula pe la colţul ochilor, între atîtea ştiri despre dosare de corupţie. De fapt, e un pasaj din ştirea cu Dosarul „Judecătoare de onoare”, cum l-au denumit unele publicaţii. Două judecătoare au fost arestate preventiv, sub acuzaţia de luare de mită în Dosarul Dinel Nuţu, fost Staicu. Îl ştiţi, nu? Cazul s-ar putea la fel de bine numi şi „Dreptate pentru Craiova II”, întrucît inculpatul, eliberat între timp, la preţul pieţei, a fost unul dintre „groparii” clubului din Bănie.

Pe măsură ce se desfoaie ramificaţiile reţelei din magistratură, apar noi nume. Iar unul dintre ele este cel al judecătoarei Geanina Terceanu, fostă Teodorovici. A condus completul de judecată care i-a achitat în primă instanţă pe cei opt inculpaţi din „Dosarul Transferurilor”. A achitat şi alţi inculpaţi din fotbal: pe Dumitru Dragomir, în Dosarul „Sediul Ligii”.

Geanina Terceanu-Teodorovici a făcut parte şi din completul de judecată care a decis eliberarea lui Dinel „Muzeul Comunismului” Staicu. În referatul procurorilor, publicat de Hotnews.ro, este redată discuţia dintre un grefier implicat în troc şi o judecătoare: „Şi mi-a zis să vorbim pe scurt cu dumneavoastră, să-i spuneţi lu’ doamna Teodorovici, ca să-i dau eu banu’…”. Sînt redate şi negocierile pe „premiere” dintre judecătoarele din complet, „noi cît să ne oprim!?”. Este descris cum se cumpără libertatea la tribunal, în ce „cod” se discută, „să nu bată la ochi, daţi-i obligarea de a nu părăsi ţara”. Sau prin ce mîini trec banii, cum se cîntăresc, cum se livrează „aveţi geanta pregătită şi….”.

Eliberarea lui Dinel Staicu a bătut totuşi la ochi. La vremea ei, achitarea din primă instanţă în Dosarul Transferurilor a uimit chiar la scară largă. Motivaţia completului de judecată anula, din vîrful pixului, doi ani şi jumătate de anchetă şi un dosar de 25.000 de file. „Faptele nu există!”, a anunţat judecătoarea, în cele 106 pagini de motivare a sentinţei. „Organul de urmărire penală nu a reuşit să identifice circuitul banilor murdari”. În Apel, se ştie, judecătorii au ajuns la concluzia opusă, iar „achitaţii” au primit în total 40 de ani de închisoare.

Acum este în curs de identificare un alt „circuit al banilor murdari”, cei ascunşi de o judecătoare după borcanul cu murături. Şi, o dată cu această identificare, se luminează altfel imaginea noastră despre justiţie. Unele lucruri prind un pic de sens. Nu neapărat achitările stupefiante, cît cele peste 40 de termene şi peste 30 de amînări ale Dosarului Transferurilor, în primă instanţă. Procesul a durat şapte ani şi încă n-a fost dat verdictul definitiv. Acum avem un posibil model explicativ. O diagramă „business cu business”.

Unii judecători stabilesc preţul corect al libertăţii unui om, aşa că sîntem îndreptăţiţi să ne facem şi noi calculele. Dacă un judecător cîştigă în medie 2.400 de euro pe lună, din salariu, asta înseamnă în jur de 28.000 de euro pe an. În şapte ani de amînări, judecătoarea din Dosarul Transferurilor a încasat de la buget în jur de 200.000 de euro.

Din referatul procurorilor în Dosarul „Judecătoare de onoare”, reiese că suma cerută pentru eliberarea lui Dinel Nuţu, fost Staicu, este de 150.000 de euro. Prin urmare, pe noi, cetăţenii statului de drept, judecătorii ne costă mai scump decît îi costă pe inculpaţi. Plătim mai mult pentru a avea parte de justiţie decît plătesc acuzaţii ca să scape de ea.

Nedrept, nu? Era logic ca, la un moment dat, cei care plătesc mai mult să aibă cîştig de cauză. Sau, măcar, să aibă şansa să afle, în clar, cum stau lucrurile. Adică, or fi contribuabilii, vorba uneia dintre judecătoarele arestate, „prea tîmpiţi ca să facă bani”. Dar nici chiar atît de naivi nu sînt încît să nu înţeleagă cine are de cîştigat din peste 30 de termene amînate şi o achitare. Şi cam pe unde se află, în justiţie, Triunghiul Bermudelor unde dispar faptele şi vinovaţii din fotbal sau de aiurea.