Dosarul amînărilor

Pe culmile deontologiei: în Dosarul Transferurilor, avocaţii inculpaţilor apără şi victimele

În muntele de dosare de pe mesele judecătorilor, Dosarul Transferurilor reprezintă doar o pietricică. În muntele de acte din Dosarul Transferurilor, citaţia trimisă către clubul Oţelul Galaţi este un […]

Pe culmile deontologiei: în Dosarul Transferurilor, avocaţii inculpaţilor apără şi victimele

În muntele de dosare de pe mesele judecătorilor, Dosarul Transferurilor reprezintă doar o pietricică. În muntele de acte din Dosarul Transferurilor, citaţia trimisă către clubul Oţelul Galaţi este un grăunte de nisip. Grăuntele ăsta de nisip, nimerit unde trebuie între roţile sistemului, opreşte mecanismul.

La termenul de ieri, din Dosarul Transferurilor, ajuns la ultima instanţă, avocatul lui Mihai Stoica a invocat un viciu de procedură. Citaţia către Oţelul Galaţi nu a ajuns la destinaţie.

Nu există dovada primirii ei, prin urmare clubul respectiv, parte civilă în dosar, n-a avut reprezentant în sală. Asta a spus avocatul. Procurorul a susţinut că „toate părţile au fost citate”. Dar, pînă la urmă, procesul s-a amînat pentru 16 aprilie, cînd şase dintre cei opt inculpaţi vor face şi declaraţii.

De şapte ani, de cînd a început judecarea Dosarului Transferurilor, ne-am obişnuit cu amînări. Din tot felul de motive: nemulţumirea judecătorilor, care şi-au redus norma de dosare, sau neîndemînarea poştaşilor. S-a amînat pentru că termenul pica în aceeaşi zi cu finala Ligii Campionilor sau pentru că judecătorul n-a putut fi prezent la tribunal. La început, inculpaţii absentau în bloc, apoi veneau, dar n-aveau avocaţi. După ce şi-au găsit avocaţi, au dat declaraţii, dar s-au lăsat cu greu convinşi să le semneze. Apoi cluburile implicate şi-au căutat şi ele avocaţi. Iar avocaţii aveau şi ei treburile lor. A existat o amînare pentru că apărătorul clubului sportiv „Tractorul” avea de pledat în procese din Braşov. N-avea timp să vină la Bucureşti. În aprilie 2009, cazul s-a amînat pentru că George Copos a plecat din tribunal, în semn de protest că procesul nu începe exact la ora de pe citaţie. Avocaţii lui au motivat că afacerile nu aşteaptă mersul justiţiei. Martorii aveau şi ei treburile lor, Cristi Chivu, de exemplu, avea meciuri la Inter.

În şapte ani, după ce au epuizat toate motivele posibile de amînare, inculpaţii din Dosarul Transferurilor au luat-o de la capăt. După citaţia trimisă clubului Rapid pe adresă greşită, în Giuleşti, iată încă o citaţie năbădăioasă. Care nici măcar n-a ajuns la adresa greşită, s-a pierdut pe drum. Aşa spune avocatul lui Mihai Stoica. Într-o lună şi ceva, instanţa are vreme să verifice dacă apărătorul are dreptate sau nu.

Justiţia e de modă veche, lucrează cu înscrisuri şi, în era comunicării instantanee, trimite citaţiile prin agenţi sau prin poştă. Bine măcar că nu e poşta cu cai. De această rotiţă a citaţiilor se agaţă avocaţii. Deşi clientul lui nu mai lucrează de mult acolo, avocatul lui Mihai Stoica este şi un fel de avocat din oficiu al Oţelului Galaţi. Este ca şi cum ar apăra şi victima, şi agresorul.

Cînd a fost audiat, în noiembrie 2010, Mihai Stoica a dat vina pentru neregulile din acte pe casierul clubului din Galaţi. Banii din transferul lui Iulian Arhire au dispărut dintr-o eroare contabilă. Conform declaraţiei inculpatului, casierul a uitat să treacă 150.000 în vistieria unui club sărac, după cum l-a descris şi Mihai Stoica. Au fost trecuţi abia un an mai tîrziu.

În prima instanţă, se spuneau lucruri mai palpitante. De pildă, despre vînzarea lui Arhire, „un jucător limitat, de 25.000 de dolari”, la un preţ de 700.000 de dolari. Ieri, la Înalta Curte, a fost doar „o zi frumoasă de primăvară”, cum a comentat unul dintre avocaţii celor opt.