Mărire în stil italian

Iată manevra financiară a începutului de an: şefii lui Dinamo i-au crescut salariul lui Ţălnar

Conducerea de la Dinamo a luat decizia oportună de a-i mări salariul lui Cornel Ţălnar de la 3.000 de euro la 5.000 de euro. Nu […]

Iată manevra financiară a începutului de an: şefii lui Dinamo i-au crescut salariul lui Ţălnar

Conducerea de la Dinamo a luat decizia oportună de a-i mări salariul lui Cornel Ţălnar de la 3.000 de euro la 5.000 de euro. Nu e vorba chiar de euro-euro, ci de un euro la un curs inventat şi menţinut stabil de Nicolae Badea. E un euro alb-roşu, o monedă mult mai prietenoasă cu buzunarele acţionarilor.

Exact cînd problemele financiare de la Dinamo ameninţau să dea în clocot cu spume, Badea dă această veste despre mărirea salariului noului principal. Putea chiar să se arate mai generos în informaţii şi să anunţe că Ţălnar va încasa un milion de euro pe sezon. De ce doar un milion? Hai, două milioane de euro, plus o primă-record de instalare! Noul principal merită toţi banii. Sigur că nu-i va încasa chiar pe loc, va primi o primă tranşă de 500 de euro, restul banilor vor fi plătiţi în ritmul în care se plătesc celelalte salarii la Dinamo.

Flancat de avocaţii săi, Dario Bonetti susţine că nu a mai luat nici un ban de la Dinamo din luna august. În furia lui revanşardă, italianul uită că în septembrie a beneficiat, şi el, de o mărire de salariu: de la 12.000 de euro pe lună la 15.000 de euro. „Are ca obiectiv unul dintre primele patru locuri!”, l-a condiţionat atunci acţionarul Ionuţ Negoiţă. Nu se ştie ce soartă a avut mărirea de salariu a lui Bonetti. Se ştie doar că fostul antrenor vrea să dea clubul în judecată, pentru a-şi recupera drepturile băneşti din contract.

O fi un obicei al casei: Badea şi compania măresc declarativ salariile de la Dinamo. Pentru moral! Problema e că le plătesc tot declarativ. Bonetti a considerat că e o plată insuficientă pentru prestaţia lui. Ţălnar, plătit sau neplătit, îşi va face meseria. Tehnicieni ca el reprezintă soluţia ideală pentru acţionari ca Negoiţă sau preşedinţi ca Badea. Tehnicieni ca Ţălnar pun umărul necondiţionat, să-şi urnească echipa de suflet din şanţ. Acceptă plată simbolică, în comparaţie cu salariile altor tehnicieni din Liga 1.

Devotamentul pentru culori se traduce, în jargonul lojei, în mînă ieftină de lucru. Dacă nici ăsta nu e capitalism, atunci ce e? Bătaie de joc. Dinamo pare să-şi fi ales tendinţa şi virează hotărît de la fotbal profesionist la muncă voluntară. De ce să mai fie plătiţi angajaţii clubului de vreme ce conducătorii sînt, prin definiţie, marii sacrificaţi pe altarul păgîn al crizei economice?

În ultimii zece ani, în care Dinamo şi-a schimbat de 20 de ori antrenorul, Ţălnar a avut cele mai multe mandate ca principal în Ştefan cel Mare: patru. Cel mai lung a durat 9 luni. În total, cam 12 luni. Acum are şanse să conducă prima echipă cel puţin pînă la finalul sezonului. Nu e, cum ar formula Cornel Dinu, „un antrenor cu calităţile unuia care a ieşit din şcoala italiană de fotbal”. Nici Bonetti nu era. Dar e dinamovist şi asta îl califică pentru numeroase măriri de salariu şi prelungiri de contract în stil italian.

În ceea ce priveşte salariile jucătorilor, Negoiţă, facţiunea inovatoare a conducerii dinamoviste, a anunţat tăieri masive. În condiţiile date, să anunţi scăderi de salariu sau creşteri de salariu înseamnă cam acelaşi lucru, în euro sau în şilingi somalezi.