Rusescu, la „naţională”

Atacantul Stelei nu doar marchează, decide meciuri. Asta ar trebui să-i asigure un loc sub tricolor.

Unul dintre argumentele selecţionerului pentru absenţa lui Rusescu din lot, pentru amicalul cu Belgia, suna aşa: „Nu e important că a marcat. Nu numai […]

Atacantul Stelei nu doar marchează, decide meciuri. Asta ar trebui să-i asigure un loc sub tricolor.

Unul dintre argumentele selecţionerului pentru absenţa lui Rusescu din lot, pentru amicalul cu Belgia, suna aşa: „Nu e important că a marcat. Nu numai acest lucru contează. Au fost jucători de-a lungul timpului care erau golgeteri şi care nu erau convocaţi la echipa naţională”.

Cantitatea golurilor nu reprezintă, aşadar, un criteriu important pentru Victor Piţurcă. Dar calitatea golurilor, oare, se punctează? Cu o reuşită precum cea din meciul cu danezii, Rusescu ar pune pe gînduri orice selecţioner. Chiar dacă n-ar fi golgeter la zi în campionat, cu un astfel de gol în raniţă, atacantul stelist are dreptul să spere la postul de titular în „naţională”. Pentru că e un gol în grupele Europa League. Un gol prin care Raul Rusescu îşi conturează profilul de fotbalist care decide meciuri. Şi nu orice fel de meciuri, meciuri din cupele europene!

„Nu e important că a marcat”, spunea selecţionerul, în noiembrie. Şi apoi justifica absenţa lui Rusescu printr-un raţionament de tipul „şi alţii au păţit la fel”. O dăm în bară pentru că şi alţii au nimerit bara înaintea noastră. Pierdem meciuri pentru că şi alţii au pierdut meciuri. Ratăm calificări, dar asta se întîmplă doar pentru că şi alţii au ratat calificări înaintea noastră. Alte explicaţii nu trec testul de logică al lui Piţurcă.

Preşedintele FRF a dezvăluit, atunci, o altă explicaţie, dedusă din discuţiile cu selecţionerul: „Am înţeles că Rusescu nu se pliază pe viteza pe care vrea să o imprime echipei naţionale”. Să sperăm că Mircea Sandu n-a înţeles exact. Păi, avem probleme cu viteza la „naţională”? Noi oricum ne mişcăm atît de repede încît nu ne prinde nimeni pe la turneele finale. Le terminăm înainte ca ele să înceapă. Mai rapizi de atît nici nu ne trece prin gînd că am putea fi!

Rusescu, să presupunem, e prea lent pentru noul stil vitezist al „tricolorilor”. Dar cîţi jucători care decid meciurile a produs fotbalul nostru în ultima vreme? De la Mutu încoace, foarte puţini, dacă nu numărăm şi portarii. În noiembrie, Piţurcă lăsa o uşă întredeschisă pentru atacantul stelist. „Poate pentru următorul meci îl voi convoca şi pe Rusescu”. Între timp, selecţionerul vrea să discute cu supersonicul Chivu, la Milano, despre revenirea la lot.

„Jucătorii care sînt pe post cu Rusescu se simt jigniţi. Nu mai vreau să discut despre neconvocarea lui”, se îngrijora selecţionerul. Jucătorii respectivi erau Ciprian Marica (5 goluri în 16 meciuri, pînă acum, în acest sezon), Gheorghe Grozav (7 goluri în 27 de meciuri) şi Bogdan Stancu (8 goluri în 20 de meciuri). Cu riscul de a-i ofensa, trebuie spus că toţi trei au un randament sensibil mai slab decît cel al lui Rusescu: 21 de goluri în 28 de meciuri, dintre care 3 goluri în grupele Europa League. A marcat lent sau nu, statisticile nu consemnează.

Discuţia în jurul neconvocării Raulului stelist nu are gravitatea furtunii din jurul neconvocării Raulului spaniol de către Luis Aragones. Este mai degrabă o parodie ambiţioasă a acelei furtuni. Sacrificarea atacantului madrilen a avut logică şi acoperire în ceea ce a arătat Spania pe teren la Euro 2008.

Pe noi însă nu ne paşte cîştigarea vreunui titlu continental dacă şi numai dacă ne lipsim de un atacant ca Rusescu. Absenţa lui de pe listă e un sacrificiu absurd. Care, alături de alte sacrificii absurde, precum cel al lui Săpunaru şi Sînmărtean, schimbă însăşi definiţia „naţionalei”. În locul unei sume a valorilor, aceasta tinde să devină o sumă a conflictelor cu ceea ce are fotbalul nostru mai valoros.