30 de milioane de mistere

Şefii Rapidului chiar au scufundat planeta, sub pretext că asta e singura metodă de a o salva

Odată cu depunerea cererii de intrare în insolvenţă, situaţia financiară de la FC Rapid a devenit, vorba oficialilor din Grant, „total transparentă”. Clubul […]

Şefii Rapidului chiar au scufundat planeta, sub pretext că asta e singura metodă de a o salva

Odată cu depunerea cererii de intrare în insolvenţă, situaţia financiară de la FC Rapid a devenit, vorba oficialilor din Grant, „total transparentă”. Clubul datorează „29,4 sau 29,5 milioane de euro”, spune preşedintele Consiliului de Administraţie Ioan Taban. Şi adaugă: „Din această sumă, aproximativ 21 de milioane reprezintă datorii către domnul Copos şi firmele sale”. Rapid are datorii către propriul patron. Către bănci. Către propriii jucători. Cine plînge cel mai tare?

„Eu sînt acum căzut în genunchi, vreau să salvez clubul şi o voi face”, anunţă patronul-creditor. Copos vrea să salveze Rapidul de Copos. Este „dispus să renunţe la o parte din banii pe care i-i datorează clubul”. Dacă asta nu e caritate, atunci ce e? Ei, bine, acum urmează frumuseţea acestei scufundări planetare premeditate. Nu vom afla niciodată meandrele contractelor dintre Copos şi Copos, nu vom şti cîţi bani –  pe ce „portiţe” legale, de unde, către unde şi de ce – au circulat prin conturile clubului.

De vreme ce patronul Copos a cerut insolvenţa, are dreptul de a numi administratorul clubului. Are dreptul de a desemna un om de încredere care să se ocupe de reorganizare. Nu va veni nici un expert din afară să studieze evidenţele contabile şi să afle cum de s-a ajuns la 30 de milioane de euro datorie.Ştim atît: George Copos şi firmele lui au de recuperat 21 de milioane de euro de la Rapid. Asta nu înseamnă că George Copos şi firmele lui au virat în conturile clubului 21 de milioane de euro. E o afirmaţie a preşedintelui CA, nu un document.

Economia reprezintă un domeniu tare sofisticat, în amestec cu fotbalul. Iar şefii din Giuleşti reuşesc să-l facă un domeniu mesmerizant de-a dreptul. Din momentul în care Tribunalul Bucureşti aprobă cererea Rapidului, echipa nu poate participa două sezoane în cupele europene. „Un inconvenient pe care trebuie să ni-l asumăm”, explică Ioan Taban. Şi adaugă, pentru urechile fanilor: „Echipa poate cîştiga Cupa, poate cîştiga titlu, doar că nu poate merge în Europa, asta este”. Chiar aşa, poate cîştiga titlul? Domnul preşedinte al CA nu precizează şi cu ce jucători va ataca Rapid aceste obiective.

„Sînt unele credite, în valoare de 6 milioane de euro, nu este o valoare mare”, dădea lămuriri Ioan Taban. În acest caz, nici salariile pe un sezon, în jur de 3,5 milioane de euro, nu sînt „o valoare mare”. Nici chiria restantă pentru utilizarea stadionului din Giuleşti nu este „o valoare mare”: 150.000 de euro. FC Rapid a achitat-o în rate, cu mare tam-tam.

După ce au dat semnale de alarmă pe toate canalele posibile, şefii din Giuleşti dau acum mesaje „pozitive”, de liniştire. Insolvenţa sperie, pentru că oamenii n-o înţeleg. Dar, de fapt, insolvenţa este bună. Este minunată. Cu datorii de 30 de milioane de euro, nu prindeai nici Liga judeţeană în alte campionate, în Germania sau în Franţa. Condiţiile de licenţiere de la noi sînt mai relaxate. Şi aşa vor rămîne. Un patron poate muta banii dintr-un buzunar în altul, poate jongla cu profitul de la o firmă la alta, poate îndatora clubul la bănci, apoi să ceară insolvenţa, cînd se apropie scadenţa.

Acum, că ne-am calmat, dacă tot am ajuns la „totala transparenţă”, ne intrigă doar această sumă opacă: „29,4-29,5 milioane de euro”. Cum de-a ajuns Rapid la acest nivel al datoriilor? L-a transferat pe Beckham, cu tot cu familie? Nu şi-a plătit jucătorii zece ani la rînd? A renovat stadionul? Creditorul George Copos şi firmele lui au cerut dobînzi mari la împrumuturi?