Injecţia letală de capital

La Dinamo, Ionuţ Negoiţă se pregăteşte să devină acţionar majoritar contra unei sume „mirobolante”

Un singur cuvînt, din tot jargonul financiar-contabil, este luat în serios la gruparea din Ştefan cel Mare, o singură vorbă grea, echivalentul unei ore de înjurături […]

La Dinamo, Ionuţ Negoiţă se pregăteşte să devină acţionar majoritar contra unei sume „mirobolante”

Un singur cuvînt, din tot jargonul financiar-contabil, este luat în serios la gruparea din Ştefan cel Mare, o singură vorbă grea, echivalentul unei ore de înjurături în direct. Şi acea vorbă, rostită la mare supărare, la mare scandal, este „audit”. Cînd unul dintre şefii dinamovişti pronunţă „audit”, înseamnă că se ascut săbiile, se aprind trabucurile.

Cînd şefii de la Interne vor să-i pună la respect pe şefii de la clubul de fotbal, spun „audit”. De fiecare dată, vraja funcţionează. Se face un audit, apoi totul reintră în armonie interdepartamentală.

În septembrie, nou-venitul la club Ionuţ Negoiţă l-a ameninţat pe proaspăt plecatul Cristi Borcea în felul următor: „Vreau un audit la club!”. A promis, de asemenea, dezvăluiri despre metodele fostului director executiv: „O să vă dau acte cu transferuri pe sume mirobolante, făcute de acest mare manager, cu jucători care au evoluat doar cîteva minute”. Auditul se pare că s-a efectuat, dar actele anunţate n-au fost afişate la stîlpul infamiei. Pînă în acest moment, singura victimă a auditului a fost directorul economic de la Dinamo, Marian Albu, pus pe liber, pe motiv de salariu mirobolant.

Se profilează, în schimb, un mare cîştigător al auditului: cel care l-a comandat, Ionuţ Negoiţă. Şansele ca situaţia financiară a clubului să devină limpede sînt mirobolante spre ireale. Dar transparenţa nu e dezirabilă decît pentru curioşii din afara clubului. Negoiţă a comandat o analiză financiară, iar acum se pregăteşte să devină acţionar majoritar la o echipă cu datorii: „Dinamo ori moare, ori se relansează!”. Dragoş Săvulescu se retrage strategic, ca un samurai aterizat din greşeală pe Wall-Street, Nicolae Badea, protectorul lui, nu se opune.

Misterul intens auditat în care s-au adîncit finanţele dinamoviste în ultimii 22 de ani poate fi decriptat în fel şi chip. Putem presupune că auditul comandat de Negoiţă a arătat că valoarea de piaţă a clubului a scăzut atît de mult, încît sus-pomenitul acţionar îşi permite să-l cumpere cu totul. Schema este clasică: întîi falimentul, apoi un investitor providenţial care cumpără firma la preţ mirobolant de ruină. A se citi: un binefăcător care face o injecţie de capital!

„O maşină nu poate fi condusă de trei şoferi în paralel”, metaforizează Ionuţ Negoiţă. El are afaceri mirobolante în industria hotelieră. Dragoş Săvulescu, adus la club de Nicolae Badea, tot după un audit, a devenit milionar din imobiliare mirobolante. Doi afacerişti care au prosperat subit, în domenii extrem de concurenţiale. Prezenţa la clubul de fotbal le asigură vizibilitate. Negoiţă vrea mai multă vizibilitate. Vrea toată vizibilitatea. La ce scopuri mirobolante îi foloseşte, vom afla mai tîrziu. Deocamdată, vrea controlul total la club.

Nu căutaţi explicaţiile pentru aceste tensiuni în pasiunea pentru fotbal, în ataşamentul înfocat pentru culori etc. Nimic legat de Dinamo, de club în sine. Căutaţi-le în prieteniile politico-economice şi în, să zicem, noile afaceri ale lui Nicolae Badea, care depind de o schimbare de lege. Fotbalul, echipa, suporterii – astea sînt mofturi de milionar recent, nu mize.