Piţurcă, în „nemernicia” lui…

…a înjghebat o echipă care să nu se facă de rîs în Estonia

Alegerile lui Piţurcă au stîrnit critici dinspre şefii de cluburi, încă nu s-a fabricat selecţionerul care să-i mulţumească pe toţi. Dar victoria de la Tallinn e o […]

…a înjghebat o echipă care să nu se facă de rîs în Estonia

Alegerile lui Piţurcă au stîrnit critici dinspre şefii de cluburi, încă nu s-a fabricat selecţionerul care să-i mulţumească pe toţi. Dar victoria de la Tallinn e o victorie, trei puncte, un debut cu dreptul. O victorie. Ne bucurăm sau nu?

Depinde. Pesimismul care s-a reinstalat după meci vizează fie nivelul amator al adversarilor, fie nivelul mediocru al „tricolorilor”. 2-0 cu „nişte reni care întorc în curbe”, cum i-a descris Cornel Dinu pe estoni, în „Evenimentul zilei”, nu dă prea multe indicaţii precise despre ce vom arăta în restul campaniei. E prea devreme să ne dăm seama dacă ne batem pentru un loc la baraj. Ăsta ar fi un obiectiv nu modest, ambiţios.

Salturi valorice pe termen scurt nu se produc prea des. Să nu ne aşteptăm la schimbări la faţă ale „naţionalei”, doar la schimbări pe unele posturi. Nu mai ridicăm pretenţii de stil, de construcţie, de atitudine, de palmares. Fotbalul neaşezat pe care-l avem a produs această reprezentativă eschimosă, care se luptă eroic cu renii. Bun şi aşa, decît o echipă de celebrităţi care pierde jenant cu Lituania.

Dacă ne alarmează prima repriză nulă, de la Tallinn, trebuie să ţinem cont de forţele naturii. „Am avut şi vîntul care bătea contra noastră!”, a explicat Marica. Din partea lui Torje, marcatorul, a fost consemnată o scuză mai elaborată: „Prima repriză a fost una pentru studierea adversarului. Apoi ne-am dat seama care sînt punctele lor slabe de care am putea să profităm”.

„Tricolorii” au avut nevoie de 45 de minute de căutat punctele slabe ale unui adversar plasat pe locul 55 în topul FIFA. Pentru un rival de pe locul 8, ca Olanda, vor avea nevoie de cel puţin patru-cinci reprize, dacă nu mai mult.
Noroc că există cineva plătit special să studieze adversarii şi înaintea meciurilor directe, nu doar în timpul lor.

Piţurcă se aştepta la „un meci greu cu Estonia, cifrele matematice o dovedesc”. Şi a avut dreptate. Selecţionerul a avut totuşi curajul să renunţe la piese de rezistenţă la ridicol, precum Cociş şi Florescu. A variat numele de pe tricouri şi a dat un lustru de noutate. Apoi l-a enervat pe Marica, „a pus presiune” pe el şi l-a transformat într-un jucător decisiv. Într-un fel de Scarlett O’Hara pe aripile vîntului din repriza secundă.

Să vedem ce se întîmplă cu „cifrele matematice” la meciul cu Andorra, cum va bate viscolul în Turcia, dacă plouă pe Arena Naţională, cu Olanda, şi vom şti cîte procente de şansă ne rămîn pentru baraj. Primul hop, primul „meci greu” a trecut. Piţurcă, în „nemernicia” lui, cum l-a blamat un finanţator, a înjghebat o echipă care nu entuziasmează, dar nici nu se împiedică grav. La o victorie, chiar şi cu echipa lui Rudolf cel cu naşul roşu, se cuvine un „Bravo!”. Bravo, băieţi! Aţi făcut bine.