Bat tobele în limita legii

Suporterii aveau dreptate! Federalii au deschis dicţionarul la „brutărie” şi au dat peste poza lui Dragomir

Mircea Sandu a anunţat că le-a redat libertatea suporterilor. Bravo! Le-a redat libertatea pe care tot el le-a cenzurat-o. De unde şi dilema istoricilor […]

Suporterii aveau dreptate! Federalii au deschis dicţionarul la „brutărie” şi au dat peste poza lui Dragomir

Mircea Sandu a anunţat că le-a redat libertatea suporterilor. Bravo! Le-a redat libertatea pe care tot el le-a cenzurat-o. De unde şi dilema istoricilor fotbalului: preşedintele FRF este Fidel Castro sau Che Guevara? Suporterii s-au bucurat, cum să nu te bucuri de revenirea la normalitate? Urmează să ne lămurim la care normalitate am revenit, la cea din America de Sud sau la cea din Anglia?

Timp de cîteva luni, cît a ţinut prigoana federală, fanii aveau voie pe stadioane cu anumite bannere: „fără conţinut rasist, xenofob şi injurios”.  „Injurios” reprezintă aici un termen-umbrelă, sub care încăpeau brutărie, lăptărie, pledoarie, popicărie, aporie, măgărie şi orice alt substantiv din masa vocabularului care rimează cu „puşcărie”. Sînt multe!  Bannerele nu le afişai oriunde, observatorul de meci indica locul. Iar steagurile, explica Sandu Eliberatorul, „puteau fi fluturate în zona galeriilor”. N-a precizat şi în ce direcţie.

Finala Europa League a trecut fără incidente, iar FRF a mai slăbit laţul. Există o lege împotriva violenţei în sport, Legea nr.4/ 2008, la care s-a adus în ianuarie o completare, votată de ugenţă, după Petrolul – Steaua. Dacă şefii FRF şi LPF au izbutit să strecoare aceste abuzuri printre literele ei, înseamnă că este o lege proastă. Pe marginea ei trebuie discutat, acolo trebuie schimbat ceva! Şeful LPF le-a transmis deja suporterilor că „trebuie să fii parlamentar ca să schimbi o lege”. E un mesaj demn de o democraţie mai tînără ca a noastră. Mda. Pînă şi cîinii sînt uneori lăsaţi să îşi aleagă lesa.

„Da, la bannere putem să ne asigurăm în proporţia cea mai mare. De multe ori, nenorociţii, îmi cer scuze că spun aşa, intră cu bucăţi, bucăţi, bucăţi şi le asamblează acolo. Intră fetele suportere cu praf de puşcă şi fac bombardelele pe loc”. Asta le relata Mircea Sandu unor pretinşi sponsori ai „naţionalei”, în farsa pusă la cale în februarie de reporterii „voxpublica.ro”.

Un stadion cu peste 50.000 de locuri de umplut, numărul membrilor fanclubului tricolor care a scăzut de la 1055 la 980, în loc să crească, lipsa de turnee finale, lipsa „nenorociţilor” de la meciuri au înmuiat tonul. Publicitatea negativă, cu tagline-uri de tipul „egal mafia”, e tot publicitate, nu? În august, Mircea Sandu s-a întîlnit cu liderii galeriilor pentru a se asigura „că vor susţine naţionala atît la jocurile pe care aceasta le va disputa pe teren propriu, cît şi, pe cît posibil, în deplasare”.

În septembrie, s-a întîlnit din nou cu ei, pentru a le reda libertatea de a bate toba în limita legii. A explicat şeful FRF la Radio Gsp: „Am redat libertatea suporterilor. I-am lăsat din nou cu steaguri foarte mari, cu tobe, cu portavoci, totul în limita legii!”. A precizat că federalii vor discuta prin ce portiţă să-i lase pe suporteri cu torţe pe stadion. Ăsta chiar e un subiect.

Ar trebui chemate la sfat şi FIFA, şi UEFA. Pînă acum, dezbaterile despre violenţa pe stadioanele noastre n-au găsit nici o cale de mijloc. Au arătat ca într-un faimos poem de Geo Dumitrescu: „…şi ei discutau despre libertatea de a trage cu puşca, după fiecare măcel!…”.