Au făcut sportul KO. Acum se bat

Cetăţean săritor, Rudel Obreja se oferă să organizeze „Gala Morariu versus Bute” la Bucureşti

COSR-ul a ieşit din lumina proastă de la Londra cu o mică diversiune. Să se reformeze sportul, sub conducerea lui Morariu & Dobrescu. Federaţiile  au ieşit […]

Cetăţean săritor, Rudel Obreja se oferă să organizeze „Gala Morariu versus Bute” la Bucureşti

COSR-ul a ieşit din lumina proastă de la Londra cu o mică diversiune. Să se reformeze sportul, sub conducerea lui Morariu & Dobrescu. Federaţiile  au ieşit şi ele din lumina proastă de la Londra cu o mică diversiune. Vor să protesteze, să meargă la miting dacă trebuie, împotriva planurilor COSR. La miting, primul din linia întîi, în bătaia blitzurilor, s-a oferit să stea Rudel Obreja. Adică şeful Federaţiei de Box, pe care Morariu l-a poftit afară cu bodyguarzii din COSR.

Obreja este, de felul lui, un protestatar. A protestat şi împotriva englezilor, care l-au demotivat pe Bute, şi împotriva românilor, care au stricat atmosfera din jurul galei de la Bucureşti: „Din cauza problemelor din România, Bute nu va lupta în ţară”. În general, Obreja îi contestă pe cei care îl contestă. De pildă, a ameninţat că dă în judecată însuşi Departamentul de Luptă Antifraudă al Comisiei Europene, care a îndrăznit să cerceteze cum s-au utilizat fondurile accesate pentru Gala Bute. Nu faptul că a ameninţat îl face pe Obreja un afacerist de temut, cît faptul că a spus despre respectivul departament: „Ei nu pot identifica dacă un euro l-am luat din Gala Bute şi l-am cheltuit pentru altceva”.

Federaţiile, animate de Rudel „Gavroche” Obreja, pledează pentru un Minister al Sportului. În SUA, locul 1 în topul medaliilor de la JO londoneze, nu există un astfel de minister. Nu există nici în Ungaria, locul 9 în top. Pentru performanţe în sport, nu e nevoie de o atare structură, populată cu aceiaşi funcţionari, plus alţii, plus alţii, plus încă alţii care să transporte hîrtiile cu soferul de serviciu.

Morariu & Dobrescu nu vor Minister al Sporturilor, vor un Comitet Olimpic care să conducă totul, „singurul proiect aflat pe piaţa sportului românesc”. Nu chiar singurul şi nici nu e sigur dacă e proiect sau doar o modalitate de a ascunde mai vehement sub preş gunoiul adunat în opt ani de condus COSR-ul. În aceşti opt ani, COSR n-a venit, cum se exprimă secretarul lui general, cu „o altă viziune asupra banului pe care firmele private îl pot investi în sport”. A venit doar cu solicitări de bani de la bugetul de stat.

Urmate, inevitabil, de plîngeri că s-a primit prea puţin. Uitînd să se amintească de celelalte surse de venit ale COSR-ului: contribuţii de „Loteria Naţională”, sponsorizări, donaţii, activităţi comerciale desfăşurate conform legii, comercializarea produselor cu marcă proprie etc.

Acum, Morariu & Dobrescu cer „o reaşezare a finanţelor în sport”. Doar că nu există garanţii că va fi posibil aşa ceva, „o reaşezare”, cu aceiaşi manageri. Înainte de a pretinde putere deplină asupra banilor din sportul românesc, Morariu şi Dobrescu trebuie să dea unele explicaţii. De ce e nevoie de „reaşezare” după opt ani de „aşezare”? Dacă tot vrem să  „reaşezăm” ceva, întîi să ştim cum stăm. Păi, cum stăm? Ce salarii („mici”, spune cei doi), cîţi angajaţi, ce cheltuieli pe agrafe şi capsatoare de birou are COSR? Vorbim despre o instituţie finanţată de stat. Nu despre un club aristocratic, cu sediu de lux.

Şi Comitetul, şi ANST-ul, şi Federaţiile au aceeaşi problemă legată de management. Doar că nici unii, nici alţii, ataşaţi de pătrăţica lor, nu vor s-o  recunoască. Au făcut sportul KO, acum se bat. Poate aflăm şi noi, cu acest prilej, la ce folosesc, de fapt, vîslele canotorilor. Şi cît se pricepe Morariu la ieşit din „grămadă”.

Protestatarul Rudel Obreja cere un control al Curţii de Conturi la COSR. În Curtea de Conturi are încredere preşedintele FR de Box. Curtea de Conturi n-o dă în judecată. Pentru moment.