Aproape Salvatorul Cociş

„Naţionala” riscă să rămînă fără un fotbalist relativ mare şi aproximativ neînsemnat

Unii ar spune că Răzvan Cociş nu e un mare fotbalist. Din fericire, există nuanţele. Nu e un fotbalist la fel de mare ca Hagi, dar nu […]

„Naţionala” riscă să rămînă fără un fotbalist relativ mare şi aproximativ neînsemnat

Unii ar spune că Răzvan Cociş nu e un mare fotbalist. Din fericire, există nuanţele. Nu e un fotbalist la fel de mare ca Hagi, dar nu e nici un jucător lipsit de importanţă, de vreme ce a devenit un fel de stîlp al „naţionalei” din ultimii şapte ani. E drept că asta se explică mai degrabă prin starea echipei reprezentative decît prin calităţile lui de pasator. E drept şi că nu ştim exact ce sprijină „stîlpul” Cociş. Dar să nu ne pierdem în amănunte.

După meciul cu Slovenia, o undă de şoc a făcut uitat, în statisticile gri, scorul de la Ljubljana. Mijlocaşul lui Rostov a anunţat că e tentat să se retragă de la „naţională”. Tristeţe şi îngrijorare, emoţii şi lacrimi! Nu pentru că se retrage. Ci pentru că nu e sigur că se retrage. Doar e „tentat”. N-a lăsat nici o scrisoare pe mail-ul FRF, n-a trimis nici un SMS supărat către selecţioner, nu e nimic oficial.

L-au deranjat criticile suporterilor. Pare greu de crezut, dar Cociş a fost criticat. Deşi, în general, prestaţia lui în tricoul „naţionalei” a fost dincoace de bine şi de rău, adică aşa şi-aşa, cu nuanţele de rigoare. Nu poţi să-i pui în cîrcă nici marile eşecuri, nici micile victorii, pentru că nu e un fotbalist care să facă diferenţa. De cele mai multe ori, nici nu-ţi dai seama că se află în teren. De unde şi şocul la aflarea zvonului că se retrage. Cine, cum, unde, cînd? Cociş a jucat 40 (patruzeci) de meciuri la „naţională” şi a dat 2 (două) goluri. Dintre care cel puţin unul, cel din meciul cu Feroe, scor 1-0, ne-a ferit de o ruşine istorică.

Cociş şi numai Cociş e omul providenţial, care ne-a salvat din plasele „pescarilor”, ca pe nişte pui de focă. Savatorul Cociş! Fanii cu memorie extrem de selectivă îşi amintesc, desigur, şi pasa de gol dată de Cociş lui Mutu (cum, care Mutu?), în România – Cehia, scor 2-0, la Constanţa.

În palmaresul lui Cociş se află şi o participare la un turneu final, la Euro 2008. Iată un record greu de egalat de către internaţionalii români de azi, de mîine şi de mai tîrziu. „A fost fantastic!”, povestea mijlocaşul, într-un interviu la întoarcerea din Elveţia. „Din discuţiile cu prietenii, îţi dai seama cît de important este să joci la un turneu final!”. Apropo de ce a jucat acolo, Cociş a făcut următorul comentariu direct, bărbătesc: „Pretenţiile faţă de noi au fost exagerate. Dacă treceam de grupă, eram eroi, aşa, am luat-o peste bot!”.

Timpul a trecut, iar Cociş, aproape eroul, şi-a pierdut răbdarea faţă de critici. Şi viceversa. „Tricolorii” au luat-o apoi repetat „peste bot”, pînă cînd, după ce-a discutat iar cu prietenii (şi viceversa ), faimosul număr 16 (sau 11?) şi-a dat seama că nu mai e atît de important să joci la „naţională”. A fost a doua mare revelaţie a lui Cociş, după revoluţionara:  „tehnic vorbind, o pasă de gol face mai mult decît un gol”. Şi viceversa.

Unii ar spune că Răzvan Cociş nu e un jucător de neînlocuit. Dar să nu ne pripim. Depinde de vederile tactice în care se încadrează. Unii selecţioneri ar spune că Răzvan Cociş e un mare fotbalist. Din fericire, există nuanţele.