Omul din carul de foc

În timp ce NASA caută viaţă pe Marte, marţienii fac spectacol la Jocurile Olimpice

După finala probei de 100 de metri masculin, Usain Bolt a fost recunoscut oficial drept cetăţean al planetei roşii. Alţii l-au comparat cu Batman, de fapt, […]

În timp ce NASA caută viaţă pe Marte, marţienii fac spectacol la Jocurile Olimpice

După finala probei de 100 de metri masculin, Usain Bolt a fost recunoscut oficial drept cetăţean al planetei roşii. Alţii l-au comparat cu Batman, de fapt, cu Batmobilul. Sau cu Muhammad Ali, ca stil şi charismă.

Jamaicanul este, după Carl Lewis, în 1988, primul sprinter care-şi apără titlul olimpic în proba-regină. L-a apărat desprinzîndu-se uşor ca un spirit liber într-o finală remarcabilă: şapte timpi sub 10 secunde. Noile viteze umane i-au inspirat pe cei de la „Daily Mail” să declare ziua finalei „Duminica supersonică”. Britanicii din tribune le-au găsit jamaicanilor un nou nume: „irlandezii momentului”. Exclamaţiile şi comparaţiile vor continua, aşa se vorbeşte dintotdeauna despre marii campioni. Despre marile momente ale sportului. De data asta, se va vorbi mai îndelung, pentru că JO de la Londra n-au lansat multe nume. În general, le-au preluat pe cele de la Beijing şi, vorba lui Bolt, le-au dus „un pas înainte în legendă”.

Momentul „Fulgerului” a fost unul cu adevărat excepţional. Pămîntul s-a oprit pentru ca opt oameni să-şi ia elan: trei jamaicani şi trei americani, flancaţi de un sprinter din Olanda şi unul din Trinidad-Tobago. Trei jamaicani, în week-end-ul în care Jamaica sărbătorea 50 de ani de independenţă. În sîmbăta dinaintea „Duminicii supersonice”, jamaicana Fraser-Pryce cîştiga finala feminină de 100 de metri. Ce s-o fi aflînd acolo, pe insula din Caraibe, bun pentru atletism?

Există teorii, fireşte. NASA pregăteşte o misiune de explorare pentru a afla secretul celor trei sutimi de secundă care au despărţit argintul jamaicanului Blake de bronzul americanului Justin „Am dat totul” Gatlin. Sau al sutimii de secundă care l-a lăsat pe americanul Tyson Gay în afara podiumului. Cît înseamnă o sutime de secundă?

Şi cum poate un stat cu 2,6 milioane de locuitori să dea lecţii despre aur Statelor Unite, cu tradiţia sportului universitar, cu infrastructura lor, cu cei peste 313 milioane de locuitori etc, etc? Un reportaj BBC, din 2009, după ascensiunea lui Bolt pe cerul „track&field”, dezvăluia că jamaicanii aleargă încă de la grădiniţă. Abia încep să meargă şi participă la curse. Nu au o infrastructură nemaipomenită. Strategia lor cîştigătoare, pe care o trasmit din generaţie în generaţie, ca pe sulul de la ştafetă, este următoarea: le place să alerge.

Contrar zvonurilor care au urmat „Duminicii supersonice”, cercetătorii BBC n-au descoperit, la acea vreme, nimic legat de fibra extraterestră a poporului jamaican. Doar această plăcere nebună de a se lua la întrecere pînă la linia orizontului. Pentru liniştea marilor naţiuni ale sportului, Jamaica trebuie să aibă un secret. O reţetă, un patent după care trimite în competiţii cele mai rapide femei şi cei mai rapizi bărbaţi din lume. Dar nu-i obligatoriu.

Fapt e că finala masculină de la 100 de metri – trei jamaicani, trei americani şi doi din restul lumii – a împărţit Olimpiada londoneză în două. Înainte şi după ce au trecut oamenii din carele de foc. După ei a rămas praful cosmic, cu miile lui de blitzuri, făcînd ceaţa londoneză să strălucească.