Infrastructura muritului în barcă

Stupoare în canotajul românesc: brînca ursului nu mai aduce medalii! Încercăm şi cu muşeţel?

Elisabeta Lipă le acuză pe canotoare de indolenţă, antrenorul demisionar Mircea Roman le acuză tot pe canotoare că „n-au murit în barcă, atît”. Doamne, fereşte! Asta […]

Stupoare în canotajul românesc: brînca ursului nu mai aduce medalii! Încercăm şi cu muşeţel?

Elisabeta Lipă le acuză pe canotoare de indolenţă, antrenorul demisionar Mircea Roman le acuză tot pe canotoare că „n-au murit în barcă, atît”. Doamne, fereşte! Asta mai lipsea. Încă puţin şi le trimitem în lagăr. Şeful COSR, fireşte, nu se amestecă „în treburile federaţiei”, dar anunţă prompt că la următoarea Olimpiadă, le va tăia din burse „indolentelor”. O logică sănătoasă, de trezorier!

Pe lîngă faptul că au rămas în viaţă, Andrunache şi Susanu poartă, aşadar, vina pentru tot ce s-a întîmplat în cantonajul românesc în ultimii patru ani. Din toamna lui 2004, se tot discută despre proiectul unei piste olimpice pe Lacul Snagov. Este adevărat că bărcile româneşti au prins podiumul la JO şi fără asemenea investiţie de strictă necesitate, dar, de-a lungul anilor, şalupele s-au înmulţit. N-a ajutat că, în cadru festiv, Ion Ţiriac s-a oferit galant să-şi dea foc la ambarcaţiune.

Canotoarele se antrenează tot printre motoarele de agrement ale milionarilor. Noroc că le îndemna Elisabeta Lipă, într-un comunicat de pe site-ul CS Dinamo, „să lupte cu autodepăşirea în perioada de pregătire”.

În 11 luni de cantonament, pentru JO de la Londra, cele mai multe antrenamente ale lotului de canotaj s-au desfăşurat pe Lacul Snagov. „Aici avem reperele noastre!”, explica în aprilie Viorica Susanu, în „Libertatea”. Se bucura că e răcoare. „Cînd va veni căldura, vom întîmpina iar aceleaşi greutăţi ca în anii precedenţi. Nici nu ştim cum să procedăm, ce să facem, pentru a înţelege toţi milionarii că acest an este unul special, al Olimpiadei”.

Într-un sport în care ne batem cu SUA şi Canada, contează şi balamaua de la rame, nu doar cînd trece şalupa.

După cîteva luni, Susanu şi Andrunache s-au trezit acuzate de „indolenţă” şi de lipsa „spiritului de învingător din sînge”. Păcat! Păcat de această întunecare a apelor! Elisabeta Lipă este şefa Federaţiei de Canotaj din 2009, Octavian Morariu conduce COSR din 2004. România trimite canotori la JO din ’52, de 60 de ani. În total, acest sport ne-a adus 37 de medalii olimpice, dintre care 19 de aur. Şi nimeni n-a găsit de cuviinţă să asigure şi o bază de pregătire fără şalupe pentru „indolente” şi „indolenţi”.

Înainte ca antrenorii, şefii de federaţii şi de comitete să le ceară sportivilor „să moară în barcă”, ar trebui să moară de ruşine toţi cei care conduc, într-un fel sau altul, canotajul şi sportul românesc. Proiectul pistei olimpice de canotaj este visul Elisabetei Lipă. Costă 10 milioane de euro. Pînă şi pistele semipracticabile de biciclete din Bucureşti au costat mai mult, 11 milioane de euro. Ca să nu mai vorbim de „patinoarele crizei”, de la Braşov: 8-12 milioane de euro bucata.

Doamna Lipă spune că a făcut totul: „Am avut bărci noi, condiţii bune, medicamentaţie şi psiholog şi uite care e răsplata!”. „Medicamentaţie” înseamnă, a dezvăluit canotoarea Camelia Lupaşcu, „vitamina E, C, brînca ursului şi ceai de echinacee”. Brînca ursului? Cum, nu ştiaţi? Se foloseşte, din cele mai vechi timpuri, pentru a trata muritul în barcă.

Nu e vina doamnei general că nu mai pescuim nimic la canotaj. Ea s-a autodepăşit în activitatea pe ramură. Marea răspundere o au marii responsabili. Adică marii indolenţi din ANST şi COSR, care nu fac altceva decît să taie panglici sau bursele sportivilor, ca să-şi ocupe timpul pînă cînd plimbatul cu şalupa devine sport olimpic.