Iarba arsă de acasă

Acest articol a fost scris împreună cu cititorii, în urma unei invitaţii lansate ieri, pe blogsport.ro

Au contribuit: Maria, Paul, barbu, viorelpaun, Tudor Stan, miki, Dix, daniel, redbluearmy, Bogdan, remus, Dan, george mot76, lereter, akkiller, Competitii, Dadal Cristinel, gicu, nm, […]

Acest articol a fost scris împreună cu cititorii, în urma unei invitaţii lansate ieri, pe blogsport.ro

Au contribuit: Maria, Paul, barbu, viorelpaun, Tudor Stan, miki, Dix, daniel, redbluearmy, Bogdan, remus, Dan, george mot76, lereter, akkiller, Competitii, Dadal Cristinel, gicu, nm, Alex, mirel, claudiu hermelin

Dacă Ghencea este casa Stelei, locul care dă identitate echipei şi decor amintirilor, atunci Arena Naţională ce reprezintă pentru roş-albaştri: hotel de lux, vilă de protocol sau soluţie comodă pentru multele probleme lăsate în urmă, pe vechiul stadion? Îşi vor păstra roş-albaştrii supranumele de „echipă militară” sau se vor numi „naţional-areniştii”, „edilitarii”, „bugetarii”, de vreme ce evoluează pe un stadion construit cu bani de la buget şi gestionat de primărie?

Contractul de închiriere, ca majoritatea contractelor încheiate de Primăria Capitalei, îşi face veacul în sertarele avocaţilor. Nu se ştie cîte inele a închiriat clubul din Ghencea şi cum se va strecura echipa printre concertele şi „meciurile anului”, găzduite de Arena Naţională. Nu se ştie nici suma pe care au încasat-o Primăria şi ALPAB de la Steaua. Nu că ar mai conta, unde s-au dus sutele de milioane de euro, merge şi suta de lei. Dar aşa, de curiozitate, ce s-o fi întimplat cu acele chirii la noul stadion, de care se plîngeau în cor finanţatorii cluburilor din Bucureşti?

Încasările la meciurile pe un stadion de peste 50.000 de locuri vor fi, desigur, mai consistente decît în Ghencea. Pentru conducerea Stelei, mutarea înseamnă un plus în conturi. Şi un minus de bătaie de cap. Scapă şi de protestele ereticilor de la peluză, şi de inexpugnabila dilemă a „turchineţilor”. Pentru antrenor, oricare ar fi el, faptul că banca tehnică se află la distanţă mai mare de loja oficială nu rezolvă mare lucru. Reţelele de telefonie mobilă îşi extind pe zi ce trece ariile de acoperire. Pentru jucători, foarte puţini dintre ei au crescut la juniorii Stelei. Oricum, sînt rulaţi prea des, încît să apuce să se ataşeze de un stadion sau altul. Pe Mihai Costea sau Rocha, mutarea pe Arena Naţională îi impresioneaza probabil la fel ca mutarea pe Giuleşti sau „Ştefan cel Mare”. Poţi să le ceri să înţeleagă „devotamentul faţă de culori” unor fotbalişti purtaţi prin turnee, de la un stadion la altul?

Suporterii vor resimţi în cel mai mare grad această mutare, impropriu numită aşa, pentru că Steaua n-a revenit, doar a poposit în Ghencea. Oare vor avea voie cu bannere pe noua arenă? Vor plăti mai mult pe bilete, pe abonamente? Vor veni mai mulţi fani din ţară la meciuri sau doar mai mulţi spectatori dornici de spectacol? Publicul are parte de mai mult confort pe noul stadion, atmosfera conţine un nu-ştiu-ce de sărbătoare, indiferent de adversar, de miză sau de calitatea jocului.

Echipele din Occident se mută fără traume, fără sentimentalisme, pe stadioane mai mari şi mai bune. Nu e nimic în neregulă, aparent. Lumea se schimbă, fotbalul se schimbă. Problema nu e că Steaua s-a mutat pe un stadion modern, e că s-a mutat pe singurul stadion modern din Capitală. Şi că va trebui să-l împartă cu alte echipe. Nu s-a mutat de pe Wembley pe noul Wembley. A închiriat o felie de palat.

Teoretic, echipei şi suporterilor le va veni mai la îndemînă Arena Naţională decît cele 4-5 stadioane pe care a colindat Steaua în sezonul trecut. Practic, pe un stadion mai mare, aerul e mai respirabil. Gazonul e mai verde decît iarba arsă din Ghencea. Cît despre casa echipei şi spiritul ei, lucrurile stau ca în povestea cu şerpaşul indian, care se oprea din cînd în cînd, să-i dea răgaz sufletului să-l ajungă din urmă. Istoria, însă, rămîne pe loc, acolo unde a fost scrisă.