Niculae, răpit din serai

Dinamo a încasat 300.000 de euro din transferul lui „Săgeată”, Vasluiul s-a ales cu încă un jucător „de la oraş”.

Transferul lui Marius Niculae la Vaslui a clarificat polemica moldovenilor recenţi Wesley şi Coman, pe tema „ţărăniei”. Nu e vorba […]

Dinamo a încasat 300.000 de euro din transferul lui „Săgeată”, Vasluiul s-a ales cu încă un jucător „de la oraş”.

Transferul lui Marius Niculae la Vaslui a clarificat polemica moldovenilor recenţi Wesley şi Coman, pe tema „ţărăniei”. Nu e vorba nici de rural, nici de urban aici. E vorba despre modelul Anji, Kuban, Manchester City, PSG şi alte cluburi care cumpără tot ce străluceşte sau a strălucit la alţii. Avem de-a face cu echivalentul în fotbal al peştelui de sticlă de pe televizor şi al „Răpirii din serai” în sufragerie. Să cumperi jucători „de firmă”, iată un comportament kitsch în mercato.
Mai multe valori adunate la un loc pot forma, la un moment dat, o echipă mare, o echipă de grupele Ligii, o echipă de finala Ligii. Dar pentru asta e nevoie de mult timp, de multe valori rulate şi de mulţi bani, cam cît a scos din buzunar Abramovici la Chelsea.

La scara Ligii 1, Vasluiul l-a luat pe Marius Niculae, „un fotbalist de gura porţii”, „cu un picior stîng necruţător”, cum îl descrie finanţatorul Porumboiu. Un picior stîng care are în buletin, la fel ca şi posesorul lui, vîrsta de 31 de ani. E vîrsta la care un jucător şi impresarul din dotare iau în calcul ofertele din campionate mai însorite şi mai înstărite. Principalul marcator al lui Dinamo în sezonul trecut a ales Vaslui în locul unor destinaţii de concediu plătit precum Pohang Steelers sau Al Kuwait. Totuşi, Moldova are avantajele ei, geografic vorbind.

Dar, spre deosebire de un Eto’o, care se ducea de capul lui la Anji, Niculae se pare că a fost uşor împins de acţionarul în retragere Borcea spre echipa lui Porumboiu. Conform Evenimentului zilei, în trecut atacantul ar fi refuzat să meargă „la ţăranii ăia”. N-ar fi de mirare ca într-adevăr să fi fost presat să semneze cu moldovenii. Stilul acesta de management, care nu face diferenţa între un butic şi un club de fotbal, reprezintă cealaltă latură a kitsch-ului. Stilul „totul e de vînzare-cumpărare”, inclusiv simbolurile, titlurile, gloria.

În fine, marfa de „picior stîng necruţător” a fost livrată, cu păreri cu tot, la bunul platnic. Iar de cînd în gubernia X evoluează Wesley şi Coman antrenaţi de Şumudică, parcă altfel e uiţi la cerbii care se adapă pe carpetă. Nu arată a echipă, dar ce harnic se hidratează ei pentru Liga Campionilor!

Cît despre Dinamo, s-a spart o gaşcă, dar deja a început să se formeze o alta. În cîteva luni, Ţucudean va avea „bisericuţa” lui de fideli în vestiar, într-un an, doi, vor tremura coechipierii şi antrenorii după cum îşi flutură el tricoul.

Ca tradiţie, ca palmares, ca şcoală, Dinamo are rădăcini ample, de aceea se regenerează în timp record. De aceea a rezistat atîtor vînzări de jucători. A plecat un acţionar, a plecat un atacant, vin alţii în loc. Dacă ar veni şi spectatorii, ar fi perfect.

La atîta kitsch, un pic de melodramă n-avea cum să lipsească din decor. Fanii dinamovişti îl acuză pe Niculae de „trădare”. Niculae răspunde furtunos, ca-n telenovele, că a încălcat o promisiune, dar n-a trădat, să caute trădătorii în altă parte. Bine, Jose Armando! Ideea e că nici nu trebuie să-i caute. Se ştiu, se cunosc. Fireşte, Dinamo, la strîmtoare, încasează nişte bani, iar Niculae va avea un salariu de 350.000 de euro pe sezon la Vaslui, dar astea nu sînt argumente să justifice „trădările”. Că doar nu e criză şi nu sîntem „ţărani”, vorbim despre principii aici!