„Il Luce” şi poporul-problemă

Mircea Lucescu a sărbătorit Supercupa Ucrainei cu încă o remarcă elegantă despre ceilalţi români

Se spune că românii au o problemă cu valorile. Există însă şi valori care au o problemă cu românii. Mircea Lucescu, de exemplu. Vă mai […]

Mircea Lucescu a sărbătorit Supercupa Ucrainei cu încă o remarcă elegantă despre ceilalţi români

Se spune că românii au o problemă cu valorile. Există însă şi valori care au o problemă cu românii. Mircea Lucescu, de exemplu. Vă mai amintiţi cînd a spus ultima oară ceva de bine despre ţara de provenienţă? De fapt, vă mai amintiţi cînd a spus ceva, fără să remarce deprinderile proaste ale românilor?

De obicei, după o victorie, după un trofeu, simte nevoia să declare cîte una din aia, de să ne bucurăm şi noi de bucuria lui. După ce declară, nici zece campanii gen „Românii nu sînt chiar aşa” nu şterg urmele de frînă pe obrazul plebei.

Şahtior a cîştigat marţi Supercupa Ucrainei. Antrenorul echipei din Doneţk a comentat reuşita în felul următor, la Dolce Sport: „Sper că românii sînt mîndri, pentru că a fost destul de greu. Probabil că dacă aş fi fost în România, s-ar fi făcut o supercooperativă să nu cîştig. Acolo, cînd reuşeşti, vine cineva şi îţi dă în cap. Succesul nu e apreciat”. Logic, ca să previi astfel de efecte nefaste ale succesului, cum reuşeşti ceva, cum le dai tuturor în cap.

La figurat, fireşte, dar asta e ideea, nu?

Oamenii de valoare au ciudăţeniile lor. Mircea Lucescu inventează jucători şi persecuţii. Chestii destul de simpatice, de altfel, care i-ar putea spori charisma. Dar în fotbalul românesc s-au comis nişte fapte, s-au instaurat nişte junte, s-au dereglat nişte aşteptări ale publicului. Răul cooperatist n-a apărut din senin, a fost la rîndul lui inventat.Au existat nişte oameni, au existat nişte legături între ei.

Mircea Lucescu se plînge de „supercooperative” organizate contra lui. În iunie, susţinea că nu mai revine în fotbalul românesc din cauza corupţiei. „Nivelul de incorectitudine”, explica el, este foarte ridicat, spre deosebire de Ucraina. În 2005, acelaşi Lucescu îl declara pe Jean Pădureanu, părintele consacrat al Cooperativei, drept „cel mai bun şef de club din România”. „N-a existat unul mai bun ca el. Omul şi-a condus echipa cum a crezut el, cu strategia de care a avut nevoie pentru a o menţine în Divizia A”. O apreciere subiectivă: preşedintele Gloriei îi este prieten vechi, de pe vremea Corvinului, de pe vremea cînd „naţionala” lui Lucescu făcea lungi cantonamente la Bistriţa. De altfel, Jean Pădureanu susţine că n-a inventat el Cooperativa, ci „Steaua şi Dinamo”. E de înţeles. După o vreme, nici Nobel nu era foarte fericit că a descoperit dinamita.Polemica ar putea continua la nesfîrşit: cine a organizat cooperativă contra cui? Poate ar fi mai aproape de adevăr genericul de  „Cooperative”, în loc de „Cooperativă”. Cîte una pentru fiecare grup de interese.

Românii au o problemă cu succesul altora, e posibil. Dar nu neapărat detestabil. Pînă la urmă, poate apreciază valoarea şi o recunosc, dar nu apreciază întotdeauna succesul. Poate au, nu toţi, doar o parte dintre ei, o problemă cu mijloacele prin care e obţinut succesul, „cu strategia de care a avut nevoie”, nu cu succesul în sine. Nu o problemă, doar aşa, o rezervă.  O parte ar mai avea o problemă cu definiţia succesului, într-un campionat cu două echipe. Dar, în general, românii se mîndresc cu Lucescu, fie şi în lipsa reciprocităţii.