Examenul care contează

Ce generaţie ratată? Ce Bac al olimpicilor? Ce Bac? Gimnastele noastre iau zece la testul Time

După scandalul cu Bac-ul olimpicilor, Ministerului Educaţiei n-a dat nici o sancţiune. „Au fost deficienţe (…). Metodologia nu prevedea lucruri clare, s-a făcut interpretare […]

Ce generaţie ratată? Ce Bac al olimpicilor? Ce Bac? Gimnastele noastre iau zece la testul Time

După scandalul cu Bac-ul olimpicilor, Ministerului Educaţiei n-a dat nici o sancţiune. „Au fost deficienţe (…). Metodologia nu prevedea lucruri clare, s-a făcut interpretare diferită”, a explicat interimarul Liviu Pop.

ANST-ul a început verificările şi probabil verifică şi la această oră. COSR-ul aşteaptă. „Credem că rezultatele verificărilor îi vor separa pe adevăraţii performeri de cei falşi, de intruşi”, a comentat Ioan Dobrescu, secretarul general al olimpismului.

Între atîtea instituţii care se felicită între ele şi se confirmă una pe alta, „fără o metodologie clară”, un fapt, cel puţin unul, merită o interpretare diferită. Şi un pic mai multă atenţie decît i s-a acordat în vîrtejul anchetelor. Două dintre gimnastele de la Deva au picat Bac-ul. Două eleve excelente la sport au intrat în moara nebună care se numeşte învăţămîntul românesc. În lumina cruntă a rezultatelor de la celălalt Bac, faptul acesta ne arată o dată în plus că n-avem instrumente să-i deosebim pe „cei adevăraţi” de „cei falşi, de intruşi”. Ne arată dimensiunile confuziei: luăm un tăvălug de concepţie comunistă drept o sită capitalistă care cerne valori.

În timp ce ANST verifică la sînge listele, căutînd impostori detectabili cu ochiul liber şi neavizat, în timp ce şefii COSR-ului aşteaptă încrezători rezultatele verificărilor, tăvălugul stă gata să se aşeze din nou, peste următoarea generaţie de olimpici adevăraţi şi/sau falşi. Nici o reformă pentru ei, nici o măsură, nici o soluţie, nici o scutire vocaţională. Metodologia va rămîne neclară, interpretările se vor face după bunul plac. Bac-ul se va da la fel pentru toţi, cu aceleaşi concluzii vag moralizatoare.

În timp ce ANST-ul verifică şi COSR-ul aşteaptă criterii pentru a deosebi lumina zilei de „noaptea americană”, revista Time, cea care apărea în ’76 cu Nadia pe copertă, a alcătuit un top. Se referă la „50 de olimpici de urmărit” şi are următoarea explicaţie: „Din Qatar în Africa de Sud, din Rusia în SUA, Time vă face cunoştinţă cu femei şi bărbaţi extraordinari, pe care-i veţi vedea vara asta la JO din Londra”. Printre cei 50, se numără şi o fetiţă extraordinară din România. Undeva, între Michael Phelps şi Isinbaeva, revista americană a inserat poza şi povestea Larisei Iordache. „Noua Nadia”, scrie acolo, „începe să-şi merite supranumele, cu diagonala senzaţională la sol şi stilul ei dinamic,  sigur va fi una dintre favoritele publicului”.

Din fericire, Larisa încă n-a dat Bac-ul. Şi oricum n-ar fi apărut în CV-ul de sub poză. Topul Time are doza de superficialitate a oricărui top şi o tuşă de „politically corectness”. Dar se bazează pe o judecată mai solidă şi mai sigură decît toate metodologiile din învăţămîntul şi sportul românesc. O judecată rafinată în 89 de ani de identificat, ierarhizat şi prezentat oameni extraordinari din toate domeniile. La cei 16 ani ai ei, Larisa Iordache a trecut cu brio acest examen al excelenţei şi a intrat în topul „olimpicilor de urmărit”. Asta e ceea ce se vede, asta e ceea ce contează.

La un moment dat, onorat instituţiilor le va pica fisa cum să-i descopere pe „intruşii” din sistem, apoi se vor felicita reciproc că nu i-au prins. Dar pe adevăraţii performeri i-au ratat. Pe adevăraţii performeri îi va descoperi, ca de obicei, istoria, aşa cum e scrisă ea într-o pagină virtuală din Time. Cine nu crede să verifice!