Copos cheltuie imens

Deoarece are un patron extrem de risipitor, Rapid a cumpărat un jucător

Să fie un efect al căldurii, care dilată lucrurile? Să fie din pricina aerului subsaharian, care naşte miraje? După ce Rapidul rămăsese fără bani de benzină şi cazare, […]

Deoarece are un patron extrem de risipitor, Rapid a cumpărat un jucător

Să fie un efect al căldurii, care dilată lucrurile? Să fie din pricina aerului subsaharian, care naşte miraje? După ce Rapidul rămăsese fără bani de benzină şi cazare, pe final de sezon, Copos rupe tăcerea în felul următor: „Am avut nişte cheltuieli imense, imense anul trecut, aşa că bugetul de transferuri e depăşit cu mult!”. Patronul giuleştean a avut această revelaţie, după ce a dat 500.000 de euro pe macedoneanul Ilijoski, de la Braşov.

„Nu a venit liber, l-am cumpărat!”, a precizat Copos. Ei bine, asta e, într-adevăr, o ştire. Rapid a cumpărat un jucător. Consecinţă previzibilă, după semnarea contractului, patronul s-a declarat „stors definitiv”. Şi i-a transmis lui Sabău să-şi ia gîndul de la alte întăriri. Cel mult încă un mijlocaş, cel mult!

Noul antrenor probabil se va conforma regulilor casei. Va învăţa ce anume înţelege Copos prin „cheltuieli imense”. În sezonul 2011-2012, Rapid a investit în aducerea de noi jucători suma fixă de 500.000 de euro. Conform unei statistici a Gazetei, împrumutul lui Deac de la Schalke a costat 300.000 de euro, iar aducerea lui Oros de la Braşov – 200.000 de euro. Gruparea din Grant a semnat cu nu mai puţin de cinci jucători liberi de contract (Alexa, Surdu, Apostol, Burcă, Gângioveanu). Au mai fost şi alte veniri, majoritatea cu împrumut, dar pe sume necunoscute. Copos nu s-a plîns, la vremea respectivă, că e „stors” de recuperarea lui Ioniţă de la Koln. Nici n-a declarat vreo gaură în buget cînd a luat jucători de la Chiajna sau Poli Iaşi.

În fond, Rapid s-a mişcat bine pe piaţa transferurilor, pentru un an de criză. A rulat fotbalişti cît pentru două sezoane. Că a cheltuit mult sau puţin, e relevant doar pentru finanţator. Putea să nu cheltuie nici un ban şi să cîştige titlul cu jucători luaţi gratis, care era problema?

Şi totuşi, la fel ca înaintea oricărui sezon, Copos ţine să sublinieze că e „stors” pe partea economică. Nu ar fi nici o noutate, dar te izbeşte nepotrivirea dintre „cheltuielile imense” şi strictul necesar cu care se descurcă echipa. Dintre „sînt stors” şi „vrem performanţă”. Dintre „gata cu transferurile” şi „ne batem la titlu”. Şeful unui club care vizează cupele europene şi topul clasamentului se plînge că trebuie să le dea salarii fotbaliştilor. Are şi capitalismul ăsta neplăcerile lui!

Contractele de transfer sînt confidenţiale, orice estimare se bazează pe ceea ce declară Copos. Dacă el consideră 500.000 de euro investiţi în transferuri o sumă imensă, poate ar trebui să o compare cu sumele cheltuite de CFR Cluj sau de Vaslui. Dacă într-adevăr a dat plătit enorm, de exemplu, cam 2.750.000 de dolari, preţul real al lui Bratu, şi a declarat sume modeste în contract, cam 650.000 de dolari, preţul oficial al lui Bratu, atunci mai bine nu se laudă.

Pentru că iar va posta pe blogul personal update-uri despre „ani de hărţuieli”, „lungi perioade de citări, de audieri, de pledoarii, de timp petrecut în sălile de judecată”, „atîta amar de vreme în care puteam face lucruri mult, mult mai folositoare”. Şi se referea la un proces cu peste 30 de termene amînate, cel mai adesea din cauza absenţei inculpaţilor! Şi iar va constata, cu uimire neprecupeţită, că „Justiţia există!”.