Sandu şi Dragomir mai fac un banc

În cazul Craiovei, şefii LPF şi FRF au încredere că justiţia va rîde la glumele lor.

După ce Universitatea Craiova a cîştigat în instanţă, la Curtea de Apel, dreptul de a reveni în fotbal, urma întrebarea: ce vor face FRF […]

În cazul Craiovei, şefii LPF şi FRF au încredere că justiţia va rîde la glumele lor.

După ce Universitatea Craiova a cîştigat în instanţă, la Curtea de Apel, dreptul de a reveni în fotbal, urma întrebarea: ce vor face FRF şi LPF? O întrebare care, de fapt, îşi conţinea răspunsul. Spui „FRF şi LPF”, spui „gaşcă”, „aroganţă”, „stat în stat” şi alte atitudini consacrate de-a lungul a 22 de ani.

Ce fac cele două instituţii-enclavă? Exact ceea ce făceau şi înainte. Nimic. Tergiversează. Temporizează. „Aşteptăm motivarea Curţii de Apel, să ne spună unde va trebui să reprimim echipa. Vom executa tot ceea ce va cere instanţa!”. Nu este o replică din teatrul absurd, este explicaţia lui Mircea Sandu, întrebat de Evenimentul Zilei.

Nu vorbim chiar de pasivitate, e o aşteptare care îmbină armonios utilul cu plăcutul. Tot uitîndu-se în zare după motivare, lui Dumitru Dragomir i-au venit unele idei, pe care sigur nu le-ar fi putut avea dacă nu stătea degeaba. „Îi recomand doamnei judecătoare să bage Universitatea direct în Liga 1. (…) Instanţa poate să-i dea dreptul lui Mititelu să-şi facă o ligă, să-i spună Liga Mititelu şi să joace singur în fiecare zi!”. Nu are doar idei şeful Ligii, are şi umor. Nu-i aşa că aţi rîs? Auzi, să-şi facă Liga lui!

Deşi, staţi puţin, poate nu e un mişto ieftin. Poate şeful LPF a vorbit din experienţă. Liga lui Dragomir şi fotbalul lui Mircea Sandu sînt lucruri destul de serioase, chiar triste, jalnice uneori. Poţi să rîzi de necazul fotbalului?

Universitatea a obţinut dreptate în justiţie. Teoretic, trebuia să fie un prim pas spre normalitate. Practic, le-a dat un motiv în plus şefilor fotbalului să-şi bată joc de ea. De echipa fanion a Olteniei, de judecători, de tribunale, de legi. Ca să nu mai pomenim de regulamente.

FRF şi LPF aşteaptă motivarea. Cînd va veni motivarea, vor aştepta motivarea motivării. Apoi motivarea motivării motivării motivării motivării. Apoi vor mai trimite nişte recomandări judecătoarei, cum trebuie de fapt să judece şi pe baza căror articole de lege. Apoi vor aştepta.

Culmea coincidenţei: şi suporterii olteni aşteaptă. Dar timpul curge după alt sistem de referinţă pentru ei. Curge la fel ca pentru majoritatea oamenilor. Şi, la fel ca pentru majoritatea oamenilor, un an de abuzuri înseamnă un an de abuzuri. Adică prea mult.

În cazul FRF şi LPF, timpul nu curge. Timpul se tranzacţionează. Mai trag de el, îl mai lungesc, îl mai cîrpesc cu un mandat. Mai fac un CEx, mai fac o Adunarea Generală, mai fac un banc. Ce-i un an cînd Sandu şi Dragomir conduc fotbalul de peste două decenii? Ce-s cîteva săptămîni, pînă începe noul sezon? Le cumpără, uite-aşa, dintr-un tupeu, dintr-un moft, şi mai vînd Craiova înc-o dată de sub nasul suporterilor.

În loc să repare ce-au stricat,  cei doi aşteaptă o hîrtie de la tribunal şi, pînă ajunge, glumesc ca să mai treacă timpul. Au atît de multă încredere în justiţie, încît sînt convinşi că aceasta le va da dreptate, mai devreme sau mai tîrziu. Sau îi va lăsa în pace la infinit.

Nimeni nu e obligat, nici Mititelu, nici măcar politicienii să facă ceva, să mute munţii, fondurile, juniorii pentru Universitatea. Nimeni nu e obligat, cu excepţia lui Sandu şi Dragomir. Pe ei îi obligă Curtea de Apel să pună în aplicare o decizie judecătorească. De fapt, nu-i obligă, îi sfătuieşte, ar zice Sandu. Le sugerează, le bate vagi apropo-uri. Le recomandă, ar zice Dragomir. Îi roagă frumos. Îi roagă în genunchi. Îi premiază (nu le dă mită!), îi premiază să respecte legea. Şi ei nu ştiu cum s-o respecte exact-exact. Aşteaptă indicaţii. Să fie „în spiritul” sau „în litera”?