Pe plătitorii de taxă TV i-au întrebat?

Din seria: „Fraţilor, am învins!”: românii pot vedea live Euro 2012 la bulgari!

„Din punct de vedere financiar, acest acord este avantajos pentru TVR”, aşa a explicat Alexandru Lăzescu, preşedintele-director general al TVR, sublicenţierea drepturilor pe Euro2012. Apoi, „con bravura”: […]

Din seria: „Fraţilor, am învins!”: românii pot vedea live Euro 2012 la bulgari!

„Din punct de vedere financiar, acest acord este avantajos pentru TVR”, aşa a explicat Alexandru Lăzescu, preşedintele-director general al TVR, sublicenţierea drepturilor pe Euro2012. Apoi, „con bravura”: „Chem orice manager din mediul privat să se uite pe bilanţurile TVR”. Vorbim despre lucruri serioase, chiar grave! Management şi contabilitate! Vă interesează?

Lăzescu susţine că printr-o astfel de soluţie „obţine un influx financiar vital”. În traducere, le-a păsat mai mult de bani. Banii reprezintă motivul pentru care drepturile pentru turneul final au fost cedate parţial altui post. Iată un argument jenant! Un argument valabil pentru un post comercial, nu pentru o instituţie a cărei menire este serviciul public, nu profitul. Lăzescu putea să spună: „Un sondaj comandat de noi arată că românii sînt foarte puţin interesaţi de Euro 2012. Prin urmare, am ales să difuzăm montaje literar-muzicale în loc de meciuri”.

Ar fi însemnat că oamenii plătitori de taxe au fost cît de cît luaţi în seamă, cît de cît consultaţi şi că s-a ţinut cont de părerea lor. Se presupune că au dreptul la o părere, de vreme ce, pe lîngă un influx din ce în ce mai nervos, trimit şi „un influx financiar spre „compania” lui Lăzescu. Dar nu i-a întrebat nimeni, de ce să-i întrebe? Nu sînt de-ajuns impresiile managerilor responsabili din TVR?

Una dintre impresia lui Lăzescu, de exemplu, ar fi că Euro 2012 se vede bine mersi în direct pe Internet. O impresie falsă, pentru că site-ul respectiv transmite meciurile decalat şi cu probleme tehnice. Şi apoi, chiar dacă ar merge site-ul, turneul final pe Internet sună prea SF pentru un serviciu public! Cine ştie, într-un viitor apropiat, reclamele la bere ne vor arăta suporteri strînşi în jurul laptopului sau în jurul mobilului! Poate vom plăti obligatoriu şi taxa pentru site-ul televiziunii publice. Deocamdată, nu.

Deocamdată, legea (H.G. nr. 978/2003) spune aşa: „Persoanele fizice cu domiciliul în România (…) au obligaţia să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de televiziune”.

Pentru serviciu public, nu pentru serviciu virtual public. Calculatoarele şi conexiunea la Net le plătim separat. Şi cam ce acoperire are Net-ul în România? Nu-i vorbă, a ajuns şi la sate, la cei 44,8 la sută dintre români din mediu rural, dar unele lucruri nu s-au schimbat. Oamenii discută tot despre politică, fotbal şi „pogoanele lui ăla micu’, de la mamă-sa”, deşi Lăzescu insistă că Poiana lui Iocan a devenit un InternetCafe.

Transmisiunile de la marile competiţii însemnau una dintre puţinele bucurii ale românilor dinainte de ’89. Interesul pentru astfel de evenimente a mai scăzut, mai ales cînd nu sîntem acolo, la turneele finale. Dar nu ştim dacă a scăzut atît de mult încît să justifice şarja de cinism a şefilor TVR.

Poftiţi la fotbal, fiecare pe cheltuiala lui, fiecare la calculatorul lui! Parcă era mai comod şi mai palpitant înainte, cînd mutai antena pe bulgari. Că veni vorba, soluţia e încă valabilă. Postul naţional de peste Dunăre a rămas un post public şi transmite Euro 2012 live şi all-inclusive.