Balotelli pericol public
Starul italian a venit cu treabă la Euro 2012. Vrea să-i omoare pe cei care-l insultă.
Primul lucru pe care l-a făcut Balotelli după transferul la City a fost să apară pe prima pagină a tabloidelor. Ba nu, mai întîi […]
Starul italian a venit cu treabă la Euro 2012. Vrea să-i omoare pe cei care-l insultă.
Primul lucru pe care l-a făcut Balotelli după transferul la City a fost să apară pe prima pagină a tabloidelor. Ba nu, mai întîi s-a asigurat că merge destul de încet pe stradă, încît să nu-i lase prea în urmă pe paparazzi. Şi aşa au aflat englezii că Balotelli a trecut strada. Seamănă cu reţeta Beckham juvenil, minus Victoria.
Balotelli a jucat, desigur, şi fotbal la City. Apoi s-a înfăţişat la „naţionala” Italiei, la Euro 2012. Cam greu să ieşi din pluton! Cum să pui în umbră scandalul cu „pariurile negre” sau un duel ca Spania – Italia? Şi totuşi, Balotelli n-a disperat. A stat, s-a gîndit (sau nu!) şi a izbutit să rupă gura tîrgului. Sau, cel puţin, să ameninţe că face asta: „Dacă cineva aruncă în mine cu o banană, merg direct la închisoare, pentru că îl voi omorî!”.
O viaţă de om pentru o insultă, aşadar. Iată calculul isteţ pe care îl propune arţăgosul Balotelli. Chiar dacă e vorba despre o insultă contra Majestăţii sale tabloide Mario Who, tot nu iese la socoteală. Se înţelege, Balotelli nu are nevoie de dovezi că spectatorii care vor veni să vadă Spania – Italia pe stadionul din Gdansk sînt rasişti. El e convins de asta. Doar îi avertizează să nu cuteze să-l ofenseze ori să-l confunde cu un vegetarian.
Dacă susţine că lupta împotriva rasismului îl îndreptăţeşte să facă moarte de om, atunci se poate spune că şi Balotelli e un rasist. Are ceva cu rasa umană. Iar dacă provocarea lui va primi răspuns şi va fi atacat cu banane sau alte proiectile tropicale, nu înseamnă că l-au atacat rasiştii, ci antibalotelliştii.
Probabil a vrut doar să şocheze. Turneul final a strîns atîtea vedete cu care Mario trebuie să împartă democratic prim-planul. Nu s-a scandalizat nimeni că Balotelli e tentat de o intrare criminală în tribune. Păi, de ce? A zis şi el, n-a dat cu parul. Are 21 de ani şi se consideră un geniu, cu un „talent fenomenal”, ce păcat! La Manchester City cîştigă 115.000 de euro pe săptămînă, iar cînd merge patriotic la Euro cu „naţionala” Italiei, pune condiţii:
„Dacă aud comentarii rasiste, părăsesc terenul şi plec acasă!”. Vrea să devină cel mai bun fotbalist din lume, însă lejeritatea cu care se exprimă despre crimă, închisoare şi alte texte hip-hop îl recomandă pentru orice altceva decît pentru sport.
Delegaţiile naţionale de la Euro au fost purtate în excursie la Auschwitz. O idee nefericită a organizatorilor, să tratezi acel nume şi acel loc ca pe un obiectiv turistic, ca pe un fel de Castelul lui Dracula, de arătat degrabă oaspeţilor străini. Lui Balotelli, iată, nu i-a folosit. Nu l-a înfiorat nici o bănuială că el e orice, geniu, talent fenomenal, supererou, superstar, superatacant, superşmecher, supernervos etc, orice, dar nu o victimă.