Cu arbitrajul la doctor

Postul de şef la CCA se va ocupa printr-un concurs de glume sub centură.

De cînd s-a aprobat în Adunarea Generală faimoasa amnistie – anchetaţii penal din fotbal nu mai sînt suspendaţi din funcţie -, şefia CCA a revenit pe […]

Postul de şef la CCA se va ocupa printr-un concurs de glume sub centură.

De cînd s-a aprobat în Adunarea Generală faimoasa amnistie – anchetaţii penal din fotbal nu mai sînt suspendaţi din funcţie -, şefia CCA a revenit pe ordinea de zi a şefilor din fotbal. Vasile Avram, în prezent director sportiv la Astra, are calea deschisă spre postul ocupat de Ion Crăciunescu. Iar Comitetul Executiv de sîmbătă va decide, probabil, cine persistă şef peste arbitri.
Nu mai comentăm cum va decide, prin ce procedeu eminamente democratic îl vor mătrăşi pe Crăciunescu. Să privim doar ce variante de conducător are, în acest moment, arbitrajul românesc, aflat într-una dintre cele mai nefaste perioade ale sale. Sigur că există şi alţi posibili candidaţi, dar să nu uităm că Vasile Avram are un doctorat în teoria corzilor destinse, obţinut sub control judiciar, la Washington Post Restant University.

Şi recomandările lui Ion Crăciunescu s-au îmbunătăţit în ultimele zile. Nu, nu e vorba despre acuzaţiile de corupţie pe care i le-a adus finanţatorul Vasluiului. Deşi, dacă stăm drept şi judecăm în maniera Comitetului Executiv, astfel de bănuieli de şpagă la nivel înalt îi cresc subit şansele lui Crăciunescu în ierarhia valorilor federale.

Altceva însă a şocat în discursul actualului şef al CCA: vastele lui cunoştinţe în domeniul medical. Crăciunescu se plasează direct în avangarda cercetătorilor britanici, anunţînd că paranoia poate fi tratată. Nu spune cum, dar, cert, nu vorbeşte din auzite. E o descoperire personală, probabil. Dacă l-ar tenta popularitatea sau cei aproximativ un milion de euro de la Premiul  Nobel, ar face-o şi publică.

Dar nu-l tentează banii. În orice caz, medicina nu mai are secrete faţă de Crăciunescu. E atît de familiar cu ea, încît, normal, face mişto pe seama bolilor şi a bolnavilor. Nu numai că face mişto, dar încearcă să obţină capital de simpatie de pe urma suferinţei oamenilor.

Să rîzi de cei care suferă de boli mentale, asta deja e sursă naţională de entertainment. Dar Crăciunescu a dus gluma mai departe, împărţind bolile, ca vracii din Evul Mediu, în boli ruşinoase şi boli onorabile. Ne aflăm la un pas de: „Tu deschizi gura, bă, care ai ulcer?”. Sau „Tu nici n-ai ce căuta pe stadion, cancerosule!”. Sau „Tu mă faci corupt, ologule?”. Ne aflăm, adică, la un pas de colapsul moral al fotbalului nostru. Cînd boala devine argument „contra” , la ce ne mai putem aştepta? La un campionat în care se preţuieşte sănătatea mai ceva ca în lagărele de concentrare.

Aşadar, iată alegerile la îndemîna arbitrajului românesc: un anchetat pentru corupţie şi un fost arbitru gata să lupte cu orice fel de mijloace, oricît de josnice, să-şi apere poziţia în sistem. Nici măcar nu sînt alegeri. Sînt diagnostice.