Titularul de la Arsenal

După Hagi, Mutu şi Chivu, „naţionala” stă în Florescu. O fi de bine?

Selecţionerii mai norocoşi anunţă listele de jucători pentru Euro 2012. Selecţionerul României a anunţat lista cu stranieri pentru amicalele cu Elveţia şi Austria. George Florescu, revenit în […]

După Hagi, Mutu şi Chivu, „naţionala” stă în Florescu. O fi de bine?

Selecţionerii mai norocoşi anunţă listele de jucători pentru Euro 2012. Selecţionerul României a anunţat lista cu stranieri pentru amicalele cu Elveţia şi Austria. George Florescu, revenit în lot, susţine că Victor Piţurcă face mai mult. „Le dă peste nas tuturor celor care m-au contestat!”, a explicat mijlocaşul lui Arsenal Kiev într-un interviu acordat colegului meu Viorel Tudorache.
Iată că „naţionala” nu duce lipsă de mize. A ratat toate obiectivele pe care le putea rata, de la reconstrucţie la calificare. Dar încă are o raţiune de a exista şi de a intra pe teren: să le dea peste nas celor care l-au criticat pe Florescu. Aşa se văd lucrurile prin ochii titularului indiscutabil de la a cincea clasată în campionatul Ucrainei: „Nu mă las indus în eroare de anumite critici!”. Nici un moment, Florescu nu-şi pune problema că n-a fost contestat fără motiv. Nici un moment, nu se îndoieşte că e un fotbalist providenţial pentru „naţională”. „Cîţi mijlocaşi centrali avem în străinătate care joacă meci de meci?”, întreabă retoric contestatul. Şi adaugă: „În cei peste opt ani de cînd evoluez în Europa, peste tot pe unde am fost am jucat numai titular”.
Florescu n-are decît să fie unicul din specia lui. Asta nu-l face automat şi valoros. Experienţa lui în Europa, vast  teritoriu!, cuprinde „U” Cluj, Sheriff Tiraspol, Torpedo Moscova,  Midtjylland (Danemarca), Alania Vladikavkaz (Rusia caucaziană) şi Arsenal Kiev. Cumva, poate i-ar fi prins mai bine să facă tuşa undeva în campionatul Italiei sau Angliei decît să-şi formeze o impresie greşită despre fotbal în Transnistria şi Osetia de Nord.
„Naţionala” a stat în Hagi, apoi în Mutu şi Chivu. Acum stă în Florescu. Conceptul de „tricolori” s-a degradat, s-a uzat, s-a micşorat pînă a ajuns pe măsura unui jucător care nu face diferenţa decît pe contul lui de Facebook.
„Tricolorul” postistoric compensează lipsa de valoare cu lipsa de modestie. Şi nutreşte iluzia propriei importanţe, în loc să aibă conştiinţa propriei mediocrităţi: „În Ucraina, am fost ales de cinci ori în echipa etapei!”, „La «naţională», n-am fost niciodată cel mai slab de pe teren!”. Florescu a dat peste nas celor care-l contestă. Poate să-şi treacă asta în palmares. Probabil, în stilul care nu l-a consacrat, va reuşi să dea peste nas şi celor care-l apreciază.
E destul de trist să vedem cum se pregătesc alţii de Euro 2012. Atît de trist, încît, prin comparaţie, poza lui Florescu lîngă capul de porc pare veselă ca o felicitare de Crăciun. Poate şi atitudinea ar trebui să conteze în selecţia la „naţională”, pe lîngă meciurile în picioare ca titular la un Arsenal. Atitudinea aia „Mă simt onorat etc, etc”. Sau ar trebui să fie invers, să fim onoraţi că diverse unicate acceptă să vină la lot?
La drept vorbind, nu-i exclus să ne pese foarte puţin şi de una, şi de alta. Şi, orice ar decide Piţurcă, pe oricine ar chema la lot, în viitorul apropiat şi ceva mai puţin apropiat, să avem o singură mare dilemă la meciurile „naţionalei”. Cînd se aliniază la imn primul „11”, ne vom întreba, mai mult curioşi decît furioşi: „Cine dintre toţi ăştia o fi Florescu?”.