Cum să pierzi inexplicabil un titlu

E timpul ca Rapid să renunţe la atitudinea „singuri împotriva noastră”

Titlul se joacă. În 14 zile, în patru etape, Rapid are în continuare şanse matematice să devanseze CFR-ul. Şansele pe hîrtie nu sînt contrazise decît de realitatea remizei cu […]

E timpul ca Rapid să renunţe la atitudinea „singuri împotriva noastră”

Titlul se joacă. În 14 zile, în patru etape, Rapid are în continuare şanse matematice să devanseze CFR-ul. Şansele pe hîrtie nu sînt contrazise decît de realitatea remizei cu Tg.Mureş. Ăsta e fotbalul, iei gol în minutul 94! Da, dar nu e doar fotbal, lasă să se înţeleagă oficialii giuleşteni. Mai e şi conspiraţia ocultă a restului lumii împotriva farmecului vieţii.

Cu trei zile înainte, Lucescu jr. acuza discret conducerea clubului de sabotaj: „Nu avem bani de deplasări!”. Apoi acuza, tot discret, regulamentar, LPF-ul că persecută Rapidul. După victoria la limită cu Astra, preşedintele Zotta muta cu totul responsabilitatea în tabăra rivalilor de la CFR. „Titlul de campioană? Păi, o să avem şanse reale, cînd Hadnagy nu o să mai iasă aşa la centrare, ca să cîştige CFR-ul!”. Logic aşa! Rapid va cîştiga Liga doar dacă rivalele abandonează lupta pe toate fronturile încă din start.

Pînă să auzim explicaţiile cu şansele care depind de alinierea planetelor, de cotaţiile Bursei din Tokyo, de poziţionarea feng shui a clubului din Gruia, s-a înfăţişat ochilor care vor să vadă gafa lui Marcos Antonio, alias Hadnagy de la Rapid. Situaţia are comicul ei. Sau, ca să nu deviem de la slogan, farmecul ei poliţist. Exact ca într-un roman cu detectivi, cel pe care nu l-ar bănui nimeni, nici măcar el însuşi!, este făptaşul.

În cursa spre titlu, echipa din Grant şi-a pus piedică singură. Şi nu o dată. Şicane au fost etapă de etapă. Începînd din vara anului trecut, cînd finanţatorul Copos a decis să transfere doar jucători liberi de contract. Apoi a constatat că n-are atacanţi. Trecînd prin meschinul scandal pentru chiria stadionului, ajungînd la fricţiunile dintre galerie şi jucători, dintre jucători şi patron, dintre patron şi antrenor, dintre preşedinte şi patron, dintre preşedinte şi fostul preşedinte etc, etc, pînă la exasperantul 1-1 cu FC Basorelieful.

Mărunţişuri, necazuri de rutină în activitatea unui club profesionist. Dar felul în care s-au raportat la ele conducătorii şi echipa a decis locul în clasament al Rapidului. Prea multă concentrare pe intenţiile altora şi prea puţină pe intenţiile proprii. Ce vrea Rapid, pînă la urmă? Să-şi demaşte adversarii ori să-i învingă şi să ia titlul?

Poate că e vremea unei alte devize decît „Singuri împotriva tuturor”. Una din care să lipsească „împotrivă”. Cînd s-a luptat Rapid pentru ceva, nu în ciuda cuiva sau a ceva? În fotbalul românesc, echipa din Giuleşti merită mai mult decît de rolul de Gică Contra al campionatului. De atîtea ori, în ultimii ani, s-a aflat atît de aproape, dar, pe ultima sută, a cedat ori s-a resemnat din cauza „tuturor”.