Steaua ca o prada. Usoara
Iata articolul in forma finala, va fi publicat in editia tiparita a Gazetei Sporturilor de miine, vineri, 30 martie. Va multumesc si pe data viitoare!
Dupa ce s-au epuizat toate glumele despre parada antrenorilor din Ghencea, despre reflexul conditionat al […]
Iata articolul in forma finala, va fi publicat in editia tiparita a Gazetei Sporturilor de miine, vineri, 30 martie. Va multumesc si pe data viitoare!
Dupa ce s-au epuizat toate glumele despre parada antrenorilor din Ghencea, despre reflexul conditionat al celor care nu refuza Steaua, despre managerul yo-yo Mihai Stoica, ramine enervanta, inevitabila, nelinistitoarea intrebare: incotro?
In contextul agitat spre labil, valoarea lotului ros-albastru conteaza mai putin decit atmosfera din vestiar. Socurile repetate ale schimbarii antrenorului nu au cum sa produca nici liniste, nici concentrare, nici nu pot sa-i responsabilizeze pe jucatorii predispusi derapajelor extrasportive. Vestea buna, in toata deruta, este ca surplusul de presiune ar putea fi absorbit de Mihai Stoica, un specialist in problema. Dar nu va fi de-ajuns. Echipa are nevoie de antrenor, de un antrenor cu idei, cu viziune, cu experienta, cu un plan.
La fel ca valoarea lotului, si valoarea antrenorului, a lui Ilie Stan sau Stoichita, conteaza mai putin decit capacitatea lui de a-si exercita meseria pe vreme de holera, cum ar scrie un vestit columbian. Schimbarea de pe banca, de fapt o revenire, a fost primita cu proteste dinspre galerie. Suporterii nu contesta calitatile de tehnician. La urma urmei, daca finantatorul da indicatii tactice, exigentele postului de antrenor la Steaua nu mai sint cele de acum 20 de ani. Pe principiul „Nu e Ghencea Panama”, Stoichita n-ar trebui sa se mire de protestele fanilor. Tribunele au alte asteptari decit patronul. Au asteptari opuse chiar. In ochii publicului ros-albastru, un angajat care executa ordine nu inseamna cine stie ce progres pe plan tehnico-tactic.
O telenovela pusa pe „repeat”, cam asta e imaginea de ansamblu. Steaua demonstreaza cu virf si indesat riscurile managementului sportiv de tip patriarhal: un singur om decide soarta unei echipe. Treptat, finantatorul din Ghencea a limitat clubul Steaua la ceea ce intelege el din fotbal. In curind si in ritmul actual, doar culorile vor constitui numitorul comun intre Steaua de azi si Steaua de alta data. E drept, in istoria echipei, au mai existat ani lungi fara titlu. Dar erau ani in care se construia, se cautau pietre, se ridicau scarile pina la elita europeana. Acum, tocmi ideea de constructie, de continuitate in directia performantei sportive, nu doar mediatice, lipseste din peisaj.
Din joaca de-a patronul de echipa, are de cistigat Gigi Becali, care va avea la dispozitie un tehnician mai flexibil in relatiile cu loja. Va avea de cistigat Mihai Stoichita, de pierdut credibilitate nu mai are cum. Mihai Stoica, deja rodat in sistemul de presiuni si pretentii din Ghencea, risca niste epitete, in cel mai nefericit caz. Echipa, aflata in plin campionat, are de pierdut. Abia injghebate, relatiile de joc vor fi restartate de noul tehnician. Alta abordare, alta filosofie, alt ceai reincalzit se va servi la antrenamentele ros-albastrilor. Cind se va vedea mina lui Stoichita? Dupa cite etape de experimente?
Urmeaza meciul cu Pandurii lui Grigoras. Cu o echipa care nu si-a schimbat antrenorul de doi ani, adica. Dupa meci, va fi clar daca titlul mai este sau nu un obiectiv realist. Si daca spirala schimbarilor in gol de la Steaua duce la un orizont neted si resemnat. Sau duce spre un viitor inca mai degradat (si degradant) decit prezentul.
Au contribuit: Maria, miki, SAG, cipus, asc21, martoru, petri91, Marius, dlg, dragos, sevilla86, Blaustein, Doctorul, IPSILANTE, Cosmin, stersu, Paul, Bolo, akkiller, Alexandru Tudor, tactic zone, Bogdan, BORCE, Miguel