Antrenor de absenţe
Ciobotariu n-a izbutit să entuziasmeze. N-a convins scaunele, n-a ridicat în picioare tribunele goale
Vă mai amintiţi de „New Dinamo”? Da? Ei bine, puteţi să uitaţi! Proiectul viza, în traducerea lui Nicolae Badea, „cîştigarea titlului cu bani mai puţini”, o […]
Ciobotariu n-a izbutit să entuziasmeze. N-a convins scaunele, n-a ridicat în picioare tribunele goale
Vă mai amintiţi de „New Dinamo”? Da? Ei bine, puteţi să uitaţi! Proiectul viza, în traducerea lui Nicolae Badea, „cîştigarea titlului cu bani mai puţini”, o meschinărie cu pretenţii de concept. Dinamo pe care l-aţi văzut în meciul cu Vaslui este cît se poate de „vintage” ca alură, experimentat, e drept, poate prea experimentat, cu excepţia antrenorului.
Ciobotariu putea aduce un pic de noutate, un pic de entuziasm, e un antrenor la început de drum. Dar senzaţia e că el urmează echipa de „grei”, nu invers. Ştie şi a spus-o, după meciul cu Oţelul, că jucătorii lui n-au atitudinea cîştigătoare. Şi, pe măsură ce se strîng etapele, oboseala şi nervii, va fi tot mai greu s-o capete.
„Aş fi un laş să renunţ, în momentul în care corabia se clatină”, a răbufnit „cîrmaciul” de pe banca dinamovistă, după înfrîngerea cu Vaslui. Să înfrunţi realitatea şi să te recunoşti depăşit de situaţie nu reprezintă deloc o laşitate, dimpotrivă! Dar poate Ciobotariu vede lucrurile altfel, din ochiul vigilent al furtunii. Pe de altă parte, nu antrenorul reprezintă sursa majoră de paşi greşiţi la Dinamo. Ci inerţia ca mod de a face performanţă în fotbal. Se anunţa un retur complicat, vestiarul striga după întăriri, echipa îl pierduse pe Torje şi recăpătase doar umbra lui Pulhac. Totuşi, pauza de iarnă a trecut fără manevre dramatice, gen „new Strătilă” sau „new Platini”. Nu s-a schimbat, mai ales, relaţia distantă dintre echipă şi propriul public.
La meciul cu moldovenii în tribunele din Ştefan cel Mare au venit doar 4.000 de spectatori. Asistenţa-record de pe Arena Naţională, cînd Dinamo a vîndut 20.000 de bilete pentru partida cu Mediaş, n-a produs urmări. N-a influenţat nici în bine, nici în rău numărul spectatorilor pe stadionul din Ştefan cel Mare. În medie, conform site-ului statisticifotbal.ro, Dinamo are o medie de 4.779 spectatori pe meci, locul 15 într-un top care include şi echipe din eşalonul secund.
Problema roş-albilor pare să fie, mai degrabă, stadionul neprimitor, vechi de 59 de ani. Paradoxal, „cîinii” au probleme cu publicul doar la jocurile pe teren propriu (locul 9, ca număr total de spectatori în tur). La meciurile în deplasare, echipa lui Ciobotariu se află pe locul doi, după Steaua. De ce arena din Ştefan cel Mare nu se umple la meciuri? Poate atmosfera statică, autosuficientă din jurul echipei, poate entuziasmul lipsă din loje şi din vestiare să fi dus la această mare lehamite. Spectatorii dinamovişti de altădată nu mai au încredere în spectacol. Iar acţionarii nu fac decît să le confirme suspiciunile.
În mod evident, trupa lui Ciobotariu joacă altfel, arată altfel şi are altă atitudine cînd în tribune sînt 20.000 de spectatori, nu 4.000. E un detaliu, un moft, dar mofturile astea fac diferenţa în lupta la titlu. „A fost o atmosferă extraordinară, am simţit că sînt într-adevăr antrenorul lui Dinamo!”, spunea Ciobotariu după meciul de pe Arena Naţională. După meciul cu Vaslui, a invocat doar absenţa celor trei jucători de bază. N-a pomenit nimic despre absenţele din rîndul fanilor. Pe astea le antrenează de la începutul sezonului.