Cum să fotosintetizezi un milion de euro

Primarul Oprescu nu aruncă banii pe „prostii”. Decît dacă sînt scumpe!

După scandalul gazonului din toamnă, de la România – Franţa, primarul Sorin Oprescu a ţinut să precizeze, spre calmarea spiritelor, că lucrările la teren nu fuseseră plătite. „Este responsabilitatea […]

Primarul Oprescu nu aruncă banii pe „prostii”. Decît dacă sînt scumpe!

După scandalul gazonului din toamnă, de la România – Franţa, primarul Sorin Oprescu a ţinut să precizeze, spre calmarea spiritelor, că lucrările la teren nu fuseseră plătite. „Este responsabilitatea constructorului!”, a explicat
edilul. Constructorul, Max Bogl, subcontractase o firmă, Anconi Construct, care la rîndul ei subcontractase Gama Verde, firma lui Oprişan, specialist în iarba din curtea vilei.

După recolta ruşinoasă de cartofi, după „prejudiciul moral şi de imagine”, cum l-a numit primarul, gazonul a fost reaşezat de o firmă olandeză, Hendriks-Graszoden. Costurile, 250.000 de euro, au fost suportate de constructor. O scăpare din proiectul stadionului face însă ca iarba să fie prost iluminată pe o parte a terenului. Responsabilitatea pentru gafă le-ar reveni tot celor de la Max Bogl. I-a dat primăria în judecată? Le-a cerut despăgubiri? Reparaţii morale? La fel ca în cazul acoperişului retractabil inutilizabil, nu s-a clintit nici o virgulă din contractele de 234 de milioane de euro, ţinute sub cheia avocaţilor. „Au fost nişte bîlbe din cauza neseriozităţii!”, i-a mustrat Oprescu pe constructori.

Cînd o firmă se bîlbîie pe banii statului, este şi vina celor care i-au încredinţat proiectul. Şi care au plătit şi 1,5 milioane de euro unor consultanţi, ca să nu-i asculte. În decembrie, s-a vehiculat soluţia ieftină a închirierii unor lămpi pentru iarbă, la 3.000-3.500 de euro pe lună. Costurile urmau să fie amortizate din chiriile plătite de echipele care evoluau pe „Arena Naţională”. Sorin Oprescu a refuzat această variantă, cu explicaţia seacă: „Nu arunc banii pe prostii!”.

Acum cîteva zile, în fine, primarul a dezvăluit soluţia-minune: un contract de un milion de euro cu englezii de la STRI, pentru refacerea gazonului de la bază. Instalaţia de iluminat va costa 360.000 de euro. De o sută de ori mai scump decît  „prostia” cu închiriatul. Dar o cumperi, e a ta, poţi să te speli pe cap cu ea, cum ar spune Sorin Oprescu.

De data asta, de iarbă se ocupă cineva mai serios, STRI fiind partener oficial al FIFA şi UEFA în materie de suprafeţe de joc. Va aduce rulouri de gazon la preţ de orhidee, în valoare de 340.000 de euro. Şi mai sînt alţi 350.000 de euro, bani care, spun oficialii din Primăria Bucureşti, n-au mai fost achitaţi constructorului, pentru că nu s-au executat lucrările respective. Din aceşti bani trebuie refăcută baza terenului. Un mizilic, faţă de cît a costat
platforma retractabilă menită să apere gazonul: 21 de milioane de euro.

Sorin Oprescu insistă că era în obligaţia constructorului ca gazonul să fie bun de la început. Contribuabilii trebuie să-l creadă pe cuvînt, în lipsa chitanţelor. La fel ca actele adiţionale care au dublat preţul arenei, nici contractul cu STRI nu va fi făcut public. A fost probabil atribuit direct, fără licitaţie, în stilul clasic. Să sperăm că preţul ierbii va rămîne un milion de euro, cu TVA inclus. Şi că nu se va dubla, tripla, multiplica, pe motiv că polenizarea troscotului n-a fost prevăzută în lucrările iniţiale.

„Este pentru prima oară cînd noi intervenim cu dimensiunea financiară la acest gazon!”, a declarat primarul. Şi ar mai fi o premieră: faci un stadion de 234 de milioane de euro, iar pentru teren plăteşti separat. Alţi bani, altă distracţie. Aceeaşi contribuabili.