Direcţia Naţională Antidistracţie

Mircea Sandu e tot mai tare în ceea ce-l priveşte. În celelalte privinţe, gluma se îngroaşă.

Stenograma Comitetului Executiv al FRF din 20 iulie 2011 l-a obligat pe Dumitru Dragomir să vină cu o dezminţire a la Gigi Becali. „Multe […]

Mircea Sandu e tot mai tare în ceea ce-l priveşte. În celelalte privinţe, gluma se îngroaşă.

Stenograma Comitetului Executiv al FRF din 20 iulie 2011 l-a obligat pe Dumitru Dragomir să vină cu o dezminţire a la Gigi Becali. „Multe lucruri sînt glume de acolo!”. Glumele cui? Ale celor din Comitet, ale DNA-ului? Iar dacă sînt ale federalilor, sînt glume voluntare sau involuntare? Poate şeful LPF ar putea să ne indice exact unde sînt plasate poantele, să le explice puţin.

Atunci ne-am prinde şi noi, cetăţenii, iar DNA-ul ar pica de Direcţia Naţională Antidistracţie, nu Anticorupţie. Dezafilierea Craiovei e o glumă? Nu, e un fapt. Gluma groasă a fost cînd, după ce s-a votat excluderea clubului din Bănie, Mircea Sandu a observat, doct:  „Fiecare are dreptul să voteze după cum doreşte. Nu aveţi nici un fel de presiune din acest punct de vedere”.  Cum era bancul? Un preşedinte avea o federaţie şi federaţia n-avea nimic împotrivă.

Retrogradarea Timişoarei e o glumă? Nu, e un fapt. Poate ceea ce a spus şeful FRF despre Marian Iancu să fi fost consemnat la mişto. În loc de „l-am regulat, adică sînt mai tare în ce mă priveşte”, „i-am tras-o şi lui, ca persoană”, preşedintele FRF o fi spus, de fapt, „am făcut dragoste cu el, mă face să mă simt macho”. Singura poantă, cam dezumflată, pare să fie propunerea lui Vasile Avram pentru un nou mandat la CCA, doar „dacă persistă să fie coardă”.
Cumva, Dragomir are dreptate cu „glumele” lui. În Comitetul Executiv se vorbeşte ca în „Clanul Soprano”: fondul e sinistru, tonul e familiar. Se discută despre dispariţia unei echipe de parcă s-ar discuta despre o reţetă de paste.

Mircea Sandu îşi reglează conturile cu unul, cu altul. Cu Marian Iancu, Adrian Mititelu şi alţii. Îl preocupă „vendettta”, nu situaţia unor cluburi cu sute de mii de suporteri.

Există totuşi rost de amuzamente pe seama sinistrului Comitet. De exemplu, Dragomir e convins că stenogramele îl avantajează. Fireşte că da, mai ales cînd îl laudă pe Avram pentru că e „coardă”, mare pişicher, sau cînd nu pricepe despre ce contracte vorbea Mircea Sandu şi se teme ca Brînzovenescu: „O să cădem într-o capcană mare!”.

Spre deosebire de fotbalul nostru, cupletul Sandu-Dragomir are un viitor în faţă. Trebuie doar să mai exerseze un pic, să nu mai rîdă aiurea la propriile glume şi cam atît. „La cîte glume se fac în Comitetul General, doar nu eşti nebun să le treci pe toate acolo!”, a nuanţat explicaţia Dragomir. De fapt, ce s-a întîmplat cu adevărat acolo, în acea zi de 20 iulie 2011? Nimic deosebit.

S-au adunat băieţii de Comitet, Mircea Sandu i-a aburit cu statute, cu acte, cu regulări şi regulamente, cu dreptul de vot, s-a lăudat că i-a făcut nu ştiu ce unui gagiu, apoi le-a tăiat macaroana, apoi s-au cărat.

A, da, şi a mai fost ceva. Un mic episod de şantaj. Se ştia deja că şeful FRF manevrează alineate, regulamente, comisii şi alte unelte specifice fotbalului. Nu se ştia, doar se bănuia, că e în stare de mai mult. Dă telefoane la viceprimari şi-i ameninţă pe preşedinţii de Consilii Judeţene cu un control de la Curtea de Conturi. „Să ştim şi noi, cetăţenii, cum s-au cheltuit banii, milioanele acelea! „. Pauză de efect. „Am tăcut”. După care ameninţatul îi răspunde ca-n seriale: „Domnule, mă nenoroceşti!”.

Probabil pe viitor Mircea Sandu va trece la ameninţări din alea grele. Va băga spaima-n duşmani cu DNA-ul. „Să vină DNA-ul!”. Ce urmează după astfel de somaţii se ştie din cazul lui Vasile Avram.