Un caz de demonizare

Pe orice teren de fotbal evoluează Steaua, există două porţi: Poarta Raiului şi Poarta Iadului

Consecinţă tumultuoasă a eşecului de la Twente: finanţatorul Stelei a pus penaltyurile apărate la Zurich pe seama manipulărilor divine. Nu Tătăruşanu a apărat atunci. Tătăruşanu […]

Pe orice teren de fotbal evoluează Steaua, există două porţi: Poarta Raiului şi Poarta Iadului

Consecinţă tumultuoasă a eşecului de la Twente: finanţatorul Stelei a pus penaltyurile apărate la Zurich pe seama manipulărilor divine. Nu Tătăruşanu a apărat atunci. Tătăruşanu e responsabil numai şi numai pentru greşelile sale.

Atacanţilor li se trece optimist cu vederea că nu marchează golul salvator. Lui Rusescu, lui Nikolici, lui Florin Costea, lui Tatu nu le-a imputat nimeni nici în turul, nici în returul cu Twente că au lăsat tabela nulă în dreptul Stelei. Eroarea vizibilă, gafa indubitabilă şi incomensurabilă a comis-o portarul.

Curios cum, de pe lista vinovaţilor, s-a sustras fără să protesteze antrenorul, care n-a luminat jocul cu nici o idee surprinzătoare. S-a sustras finanţatorul, care a lăsat echipa să se antreneze pe unde-apucă şi să se plătească de una singură. „Fiecare gol e ca un cuţit în coaste”, spunea legenda Gordon Banks, unul dintre cei mai buni portari ai tuturor timpurilor. Dacă e să-l credem, de fapt, recomandabil e să-l credem, pentru că a apărat şutul lui Pele, şefii Stelei nu fac decît să răsucească un cuţit imaginar în coastele lui Tătăruşanu. Şi să pună o presiune inumană pe umerii celui care-i va lua locul în poartă. Cui foloseşte?

Ca într-o ghildă secretă a meseriaşilor riscului, portarii ar trebui judecaţi, lăudaţi sau criticaţi doar de portari, foşti sau actuali. Altcineva să nu se pronunţe public asupra prestaţiei lor, deşi tentaţia e mare, se vede atît de clar cînd greşesc. Sau să se pronunţe, dar cu măsură. Lui Tătăruşanu nu doar că i se reproşează ambele înfrîngeri. A fost demonizat, călcat în picioiare, aruncat la gunoi de către cel care se autointitulează „generalul lui Hristos”, spre amuzamentul celor de la „The Guardian”.

Nu e o simplă punere la zid, e o execuţie cu tot taraful, un tertip motivaţional la care sînt expuşi toţi jucătorii de la Steaua. Fiecare riscă să fie dat exemplu, uns cu smoală şi tăvălit prin pene de gîscă, apoi făcut pachet la echipa a doua sau la cine dă mai mult.

Poate Tătăruşanu ar fi trebuit menajat în retur. Pentru că atmosfera de la echipă nu promitea în nici un fel restabilirea rapidă a echilibrului nervos. Trebuie să ai carcasă de ţestoasă din Galapagos să nu te afecteze criticile multimedia de după meci şi derdeluşul afuriseniilor „live”.

Acum, pe Tătăruşanu l-a apărat Silviu Lung: „N-a greşit în tur, iar în retur a avut ghinion”. După înfrîngerea cu Schalke, portarul nemţilor, Lars Unnerstall, a recunoscut că scorul ar fi fost mai categoric decît 2-1 fără intervenţiile lui Tătăruşanu. În termenii beţiei de cuvinte de la noi, nu e cine ştie ce laudă. Dar între profesionişti de la echipe rivale, aprecierea lui Unnerstall e mare lucru. Mult mai mare decît damnările şi  ondamnările la care-l supune acum conducătorul Stelei. Pentru că, la fel ca Lung, Unnerstall n-o fi el un mare versat al micului ecran, dar ştie despre ce este vorba în propoziţiile cu portari.