Bolnavii lor, „nenorociţii” noştri
Civilizaţia în viziunea lui Mircea Sandu are „nişte deficienţe”.
O ştire dintr-o lume paralelă: autorităţile sanitare din Marea Britanie îi acuză pe organizatorii JO de la Londra că pun în pericol sănătatea oamenilor. În perioada Olimpiadei, ambulanţele vor avea accesul […]
Civilizaţia în viziunea lui Mircea Sandu are „nişte deficienţe”.
O ştire dintr-o lume paralelă: autorităţile sanitare din Marea Britanie îi acuză pe organizatorii JO de la Londra că pun în pericol sănătatea oamenilor. În perioada Olimpiadei, ambulanţele vor avea accesul restricţionat pe Drumurile Olimpice.
Este vorba de aproximativ 50 km de şosea, care asigură accesul la Stadionul Olimpic. Salvările vor avea voie să le folosească doar în caz de urgenţă care necesită sirenă. „Dar mai sînt multe cazuri urgente, care nu întrunesc condiţiile pentru aprinderea sirenei”, au obiectat şefii SMURD-ului londonez. Pe Drumurile Olimpice vor avea acces liber numai autovehiculele care transportă sportivi, oficiali şi sponsori.
Şi ar mai fi îngrijorarea privind telefoanele mobile. Dacă oamenii nu vor mai putea suna la „112”, din cauza supraîncărcării reţelei în estul Londrei? Din punctul nostru de vedere, al celor mulţumiţi cînd nu sînt lăsaţi să agonizeze pe trotuar, îngrijorările astea pot părea mofturi. Noduri microscopice în papură.
„Organizatorii JO trebuie să-şi aşeze priorităţile în ordinea corectă! Să ne asigurăm că pacienţii transportaţi la dializă sau la chemoterapie nu vor trebui să aştepte în trafic, în căldură, laolaltă cu restul lumii”, a transmis un secretar din Ministerul Sănătăţii, citat de „The Guardian”. Grija faţă de om trece înaintea grijii pentru cele 24 de miliarde de euro (cam o sută de Arene Naţionale), cît scriu ziarele engleze că ar costa în realitate organizarea JO. Important e să rămîi în viaţă, apoi să participi.
Înapoi la lumea noastră, a lui „de murit, toţi murim din ceva”. Lumea unde şeful FRF, autorul aforismului de mai sus, le-a oferit unor pretinşi posibili sponsori drepturile de imagine ale „naţionalei” şi cîteva viziuni suferinde asupra publicului.
Tipul acesta de experiment, prezentat de voxpublica.ro, este util cel puţin într-o privinţă. Avem ocazia să-l auzim pe Mircea Sandu exprimîndu-se dezinhibat despre public. Cei care plătesc bilet de intrare sînt nişte „nenorociţi”. Nu toţi, doar unii, „dracu’ să-i ia”, care umblă cu bannere şi strigă ce nu trebuie.
Şi încă o impresie personală a şefului FRF: „Stadionul ăsta are marele avantaj că a civilizat lumea. (…) Are el nişte deficienţe, dar asta ar fi altă problemă”. Ideea de civilizaţie la Mircea Sandu înseamnă, în linii mari: „sînt bufete”, „are locul asigurat pe stadion”, „greu se pătrunde cu bannere”.
Stadionul ăla care „a civilizat lumea” a fost plătit de oameni, din buzunarul lor, pentru confortul lor. E ca şi cum ai spune că englezii au fost civilizaţi de Wembley sau de Big Ben. „Arena Naţională” asigură strictul necesar pentru un spectator, în era modernă a fotbalului: loc pe scaun, bufet, toaletă. O civilizaţie înseamnă, în primul rînd, o listă de priorităţi. Un mod de gîndire, mai apoi serviciul de ambulanţă londonez. Un mod de gîndire în care fiecare „nenorocit” de plătitor de bilete şi de taxe să fie tratat cu respect, fără a i se da de înţeles că i se face o favoare.
Experimentul relatat de voxpublica.ro n-a primit, deocamdată, nici o reacţie pe site-ul FRF. Într-o lume paralelă, Mircea Sandu ar fi trebuit să-şi dea demult demisia.
Conform Ziarului Financiar, „nenorociţii” au scos, civilizat, 700.000 de euro din buzunar, într-o singură zi, ca să cumpere bilete la finala Europa League.