Comedia perfidei banderole

Fotbalul are o falsă problemă. Ce-i mai grav: rasismul ori să-i iei femeia unui coechipier?

Capello a demisionat din postul de selecţioner al Angliei, după ce Federaţia de la Londra a decis, peste capul lui, să-i retragă banderola lui Terry. […]

Fotbalul are o falsă problemă. Ce-i mai grav: rasismul ori să-i iei femeia unui coechipier?

Capello a demisionat din postul de selecţioner al Angliei, după ce Federaţia de la Londra a decis, peste capul lui, să-i retragă banderola lui Terry. Anchetat într-un caz de rasism, fostul căpitan va fi judecat în iulie, după Euro 2012. E bun să joace în culorile naţionale, dar nu poate fi lider în teren, a decis Federaţia. Capello hotărîse altfel.

Presa engleză spune că acuzaţiile de rasism au fost un pretext pentru Capello să plece ori pentru Federaţie să scape de el. Sau ambele.  Totul pare foarte serios, de o moralitate glacială. Dar situaţia are un umor sec debordant, dacă se poate spune aşa. Ziarele englezeşti salută încă o victorie a Perfidului Albion împotriva continentului izolat. „Bravo, trebuia să demisioneze de acum 18 luni, după ce am plecat cu capul jos de la Mondialul din 2010!”, a comentat „The Telegraph”. Şi apoi deloc de neglijat, curentul patriotic, „Anglia a englezilor!”, striga de multă vreme după un selecţioner autohton. Unul cu o înţelegere britanică a jocului. Să piardă, fie! Dar să piardă aşa cum ştiu ei, în stilul lor.

Probabil va fi un tehnician englez, după Capello. E amuzant că, în ciuda patriotismului lor înflăcărat, englezii se pricopsesc, periodic, cu antrenori străini pe care-i plătesc regeşte şi de care se trezesc, eminamente, decepţionaţi. Pur şi simplu, nu se pot abţine să nu cadă în admiraţia cîte unui cercetător nebritanic. Trebuie să ducă apoi negocieri de gherilă, precum în cazul lui Eriksson, ori să bată şaua cu banderola, ca să răsufle uşuraţi.

Comică este şi motivaţia lui Capello. În februarie 2010, el, nimeni altul, i-a retras banderola lui Terry pentru că a avut o aventură cu fosta prietenă a unui coechipier, Wayne Bridge. „Nu mai e credibil în calitate de căpitan!”, a explicat selecţionerul. „Credibilitate” însemnînd, aici, că jucătorii au încredere că Terry nu le va „sufla” şi lor soţiile sau prietenele. I-a restituit între timp banderola, nu că Terry s-ar fi cuminţit brusc, mai degrabă concurenţii lui la căpitănie n-au prins cea mai bună formă.

Cînd Terry a fost acuzat de insulte rasiste la adresa lui Anton Ferdinand, procurorii şi federalii englezi şi-au pierdut încrederea în el. Nu şi Capello: „E nevinovat pînă la proba contrarie”. În ordinea valorilor italiene, probabil, rasismul e mai puţin grav decît să-i iei femeia unui coechipier. La urma urmei, în echipa Angliei, toţi sînt bărbaţi, dar jucători de culoare sînt doar cîţiva, nu? Atmosfera din vestiar are mai puţin de suferit.

Poate aşa a calculat Capello. Poate n-a fost decît o nepotrivire de caracter: englezii, mai sensibili la rasism, italienii, mai receptivi la istoriile de amor. Poate Capello a reacţionat la orgoliu. „M-au insultat şi mi-au călcat în picioare autoritatea. Ceea ce m-a şocat a fost felul în care s-a trecut peste prezumţia de nevinovăţie, atît de dragă anglo-saxonilor”, a declarat pentru un site italian. Sau poate doar a calculat. Federaţia engleză nu e singura care, înfrîngîndu-şi eroic patriotismul, plăteşte salarii fabuloase străinilor. Se zvoneşte că Anzhi Mahaşkala i-a făcut deja o ofertă italianului.