Huliganii fac băi de mulţime

Sandu? Dragomir? Corupţia din arbitraj? Nu! Noul inamic nr. 1 al fotbalului este jandarmul „cu pornirile lui atavice”

De cînd a izbucnit cazul Craiova, adică de cînd lumea fotbalului s-a despicat limpede în sistemul FRF&LPF şi cei lăsaţi pe din […]

Sandu? Dragomir? Corupţia din arbitraj? Nu! Noul inamic nr. 1 al fotbalului este jandarmul „cu pornirile lui atavice”

De cînd a izbucnit cazul Craiova, adică de cînd lumea fotbalului s-a despicat limpede în sistemul FRF&LPF şi cei lăsaţi pe din afara sistemului, protestele au constat în pichetări la aeroport şi la Nyon, bannere la meciuri şi inscripţii cu spray-ul. Un singur miting de amploare al fanilor olteni a fost organizat în mai. Au participat între 500-1.000 de fani care au scandat anti-Sandu şi anti-Mititelu. Una dintre cele mai iubite echipe din România a strîns cîteva sute de oameni în stradă.
Fotbalul are cauzele lui, dar nu ştie să le apere. La cel mai important miting contra mutării Stelei din Ghencea, au participat, după o intensă campanie de afişaj, în jur de 800 de oameni. Au strigat în faţa locuinţei finanţatorului şi, din cîte se ştie pînă în ziua de azi, n-au obţinut decît nişte aroganţe în plus şi spaţiu mai mare de protest pe Arena Naţională. Vorbim despre interesele unei echipe care vinde în două zile aproape 50.000 de bilete la meci.

Cea mai consistentă reacţie de protest a venit dinspre Timişoara, unde s-au strîns în iulie 2.000 de fani, nemulţumiţi de retrogradarea echipei. Scandalurile din arbitraj, Dosarul Piteşti şi, mai nou, Dosarul „Mita din elicopter” au lăsat perfect indiferente asociaţiile suporterilor. Nici o manifestaţie a galeriilor unite împotriva lui Mircea Sandu, Dragomir şi compania de sunet articulat.
Zilele acestea, abundă iniţiativele dinspre Asociaţia Suporterilor Români, o misterioasă entitate care vorbeşte în numele marii mase a microbiştilor. Pînă acum, n-a vorbit deloc. Sau n-a reuşit să se facă auzită. Acum emite comunicate, în care se felicită pentru că a „obligat forţele de ordine să îşi reprime pornirile atavice”. Şi se delimitează de „diferitele specimene, fie scăpate de sub control, fie cu misiunea precisă de a ne discredita, prin acţiuni violente”. Apare, iată, un duşman comun al suporterilor români. Nici Mircea Sandu, nici Dragomir, nici agresorul lui Galamaz, nici TAS-ul. Noul inamic numărul unu al ultraşilor este jandarmul „cu pornirile lui atavice”. Jandarmii provoacă prin simpla lor prezenţă. Pînă şi Asociaţia Panseluţelor Române ar protesta împotriva lor.

La mitingurile de la Universitate s-au lansat şi cîteva comunicate cu pietre ale Asociaţiei Huliganilor. Sus-numitele „specimene”. Petarde, sticle incendiare, fumigene, tot tacîmul animatorilor de petreceri vandale de pe stadioane. Peste lipsa de experienţă în materie de proteste de stradă a românilor, know-how-ul huliganilor s-a lipit ca timbrul pe scrisoare. Se asigură că mesajul e recepţionat.

Pe moment, fotbalul a dispărut de pe lista de priorităţi a liderilor de galerii. Pe lista huliganilor oricum nu s-a aflat niciodată. Pe de o parte, suporterii sînt chemaţi de asociaţia lor „să protesteze individual”, pentru „viitorul tinerilor români”. Adică, protestaţi, dar pe cont propriu! Pe de altă parte, huliganii împotriva cărora există o lege îşi fac băile de mulţime în piaţă, seară de seară.

De cîte ori fotbalul a avut nevoie de apărare, suporterii lui au protestat individual. Organizaţiile lor nu i-au strîns în stradă să dea forţă cauzei Craiovei, cauzei Stelei, cauzei anti-FRF. Ne lipseşte cultura protestului colectiv şi în fotbal, fireşte. Pînă acum, cu toată comunicarea prin comunicate, vocea suporterilor a fost prea slabă ca să fie luată în seamă. N-a fost dublată de nici o prezenţă notabilă. Nu s-a auzit şi nu se aude decît vocea huliganilor. Dar nici ea n-ar răsuna foarte elocvent, dacă n-ar apela la argumentul imparabil al bordurii în cap.