Sîntem toţi românii cuiva…

Un comic propune un „cerşetor român” căpitan la „naţionala” Franţei. Să nu ni se urce la cap!

Autorul glumei se numeşte Jamel Debbouze, al zecelea în topul personalităţilor favorite ale francezilor pe 2011. În spectacolul lui de stand-up comedy, „Tout […]

Un comic propune un „cerşetor român” căpitan la „naţionala” Franţei. Să nu ni se urce la cap!

Autorul glumei se numeşte Jamel Debbouze, al zecelea în topul personalităţilor favorite ale francezilor pe 2011. În spectacolul lui de stand-up comedy, „Tout sur Jamel” („Totul despre Jamel”), are şi o parte rezervată fotbalului. Îl ironizează pe Ribery, pentru că vorbeşte franceza cu greşeli, pe Toulalan, pentru că numele său e lung şi „frînează jocul”. Apoi vine cu soluţia: „Echipa Franţei ar trebui să-şi ia un căpitan român, care să cerşească mingea”. Apoi adaugă: „Sîntem toţi rasiştii cuiva”.

Debbouze, unul dintre actorii din Hexagon cel mai bine plătiţi, a cerşit la rîndul lui mingea de la Zidane. Într-o scenă din comedia „Asterix şi Obelix”, capătă balonul doar dacă îi dă un pupic pe obraz lui Zizou. Bună şi cerşetoria la ceva! Fiu de emigranţi marocani, Jamel e comic, meseria lui e să-i facă pe francezi să rîdă. Şi, ca să nu ne simţim vizaţi, trebuie menţionat că face glume despre orice. Despre propriul spectacol, despre naşterea copilului său, despre întîlnirea cu socrii, despre tatăl care nu-l lăsa la teatru, „e doar pentru homosexuali şi pedofili”.

Sfătuieşte lumea să voteze pentru că e gratuit. Despre atei spune că sînt „homeleşii” religiei, un cărăbuş care nimereşte pe scenă „e uriaş, vine de la Cernobîl”. Cu spectacolul său, face stadioane întregi „să rîdă cu lacrimi”, „să urle de rîs”, scria „La Provence”. A spus poanta cu „cerşetorul român” în iulie, la Trets, un orăşel din sudul Franţei. A spus-o, de curînd, şi la un post de radio, de unde s-a propagat în masă şi a ajuns şi la urechile românilor.

Se fac multe glume pe seama noastră, în ultima vreme. Glume mai bune sau mai proaste. Ori noi am devenit mai sensibili, ori oamenii simt nevoia să rîdă mai mult, cu sau fără motiv. Poanta cu românul la „naţionala” Franţei are, pe undeva, un substrat flatant. Francezii au reţinut despre noi, printre altele, cum că am juca fotbal. Iată o noutate, faţă de celelalte bancuri cu români. În rest, metafora „cîmpului de cartofi” e mult mai cruntă, în ordinea observaţiilor ancorate în real. Cum ar spune Jamel, „sîntem extrem de bine organizaţi din punct de vedere capilar”.

Istoria intoleranţei dintre Vest şi Est are rădăcini vechi şi ne vine peste puteri să le îndreptăm. În cartea sa „Europa natală”, Czeslaw Milosz, poetul „Solidarităţii”, amintea de o plachetă, la intrarea unui magazin din Strasbourg: „Interzis românilor, polonezilor şi evreilor”. Era în anii ’30. Urmele acelui mesaj au rămas, se simt, se văd şi astăzi, se aud la radio. Dar, înainte de a ne victimiza, de a striga „Discriminare!”, să nu uităm, sîntem toţi rasiştii cuiva.

Ca să ne repatriem cerşetorii din Franţa, avem nevoie de politici sociale. Deocamdată, nu ni le permitem, din lipsă de bani şi de „organizare capilară”. Cerşetorii români sînt tot acolo, Debbouze şi concetăţenii lui se lovesc de ei la fiecare colţ de stradă, „sînt mult prea mulţi”. Nu ne putem aştepta să închidă ochii, din politeţe corectă politic. N-avem bani pentru politici sociale, aşadar. Dar uneori nici banii nu ajută. Iar educaţia vine prea tîrziu. Patronul Astrei, Ioan Niculae, unul dintre cei mai bogaţi oameni din fotbalul nostru, l-a numit ieri „maimuţă” pe propriul jucător, nigerianul Udoji. Nu era glumă. A vorbit cît se poate de serios.