Acum 26 de ani, Ivan Patzaichin s-a retras din activitate. Autorităţile vremii au decis să aprobe realizarea unui film despre el. “Tema oficială era ceva cu «bravii noştri sportivi», «salba de medalii»”, îşi amintea regizorul Bose Paştină, într-un interviu din “Observatorul Cultural”.
Pe atunci, regizorii de la Studiourile Sahia aveau normă: cinci filme, a cîte zece minute, pe an, ca să-ţi justifici salariul. Culmea, cele care mai “miroseau a libertate” erau filmele de protecţia muncii, spunea Bose Paştină. Nu aveau nevoie de avizul Consiliului Culturii.
Pînă la urmă, filmul despre Patzaichin, “Iar ca sentiment, un cristal” (titlul e un vers dintr-un poet grec, laureat cu Nobel) a ratat tema cu “salba de medalii”. E un film-portret al lui campionului, deşi la vremea respectivă nu erau permise decît portretele perechii oficiale. Şi, aşa cum apare prezentat într-un un catalog francez al documentarelor, “scoate în evidenţă singurătatea acestui mare sportiv, mai degrabă decît importanţa performanţelor sale”.
În săptămînile de filmare, Patzaichin n-a mai fost aşa singur, cu echipa de operatori şi sunetişti după el, prin Deltă. În 1987, filmul a fost terminat, predat autorităţilor şi lansat. N-are dialog, n-are comentariu, “nu exista riscul să se audă ceva neconvenabil”, explica regizorul. Pe ecran apar din cînd în cînd date despre campion. “Avem un film-portret care e beton într-o lectură politică şi care e totuşi cinema”. E alb-negru şi durează 11 minute. Mai puţin decît un jurnal de ştiri sportive din zilele noastre.
Cu avizul cenzorilor, “Iar ca sentiment, un cristal” a trecut graniţa, vîslind în singurătate ca Patzaichin. A luat Marele Premiu la Festivalul de Film Documentar din Tunis. Regizorul a aflat şi el de trofeu din presa sportivă: “Mie România Film a uitat să-mi spună. La cîteva săptămîni după asta, Ovidiu Ioaniţoaia a descoperit o notiţă într-un ziar franţuzesc. M-a sunat la Sahia, a scris în «Sportul», a făcut un pic de tam-tam…”
Filmul se fărîmiţează undeva, într-un depozit. Regizorul Bose Paştină s-a stins acum cîţiva ani. Ziarele de sport sînt color acum şi au ediţii on-line. Patzaichin a împlinit 62 de ani. La mulţi ani!
14 comments ↓
Dupa parerea mea Ivan Patzaichin este unul dintre cei mai mari sportivi romani!Il admir enorm si cred ca ar avea multe lucruri de spus sportivilor de azi,daca l-ar asculta cineva.Oricum, ii doresc multa sanatate si momente frumoase alaturi de cei dragi!La multi ani!!!
Deci nu e chiar totul pierdut! Poate-l pune pe net cineva, cindva.
Pt. Corson, din nefericire, documentarele lui Bose Pastina le mai vezi doar la proiectiile ICR in Stockholm sau Madrid
L-am vazut, intr-o sala de cinema, prin ‘88.
Pe vremea aia nu erau reclame inainte de filmul artistic de pe afis, film despre care nici nu-mi aduc aminte nimic. Nici despre ce, nici cu cine, nimic.
Filmul alb-negru al lui Bose Pastina mi-a ramas in minte. Din cele aproape 2 ore petrecute in sala de cinema, imi amintesc doar primele 10 minute. Lista medaliilor ce curge pe ecran, in tacere, la final, te face sa te simti mic. Inexistent.
(Si eu il consider pe Patzaichin cel mai mare. Poate alaturi de Nadia.)
cel mai mare sportiv roman in viata .
La Multi Ani !!! lui Ivan Patzaichin, campionul tacut
La multi ani! Cel Mai mare sportiv roman!
La multi ani, domnule Ivan Patzaichin.
Personal il consider pe Ivan Patzaichin cel mai mare sportiv roman. Evident ca nu a beneficiat de expunerea unui Dobrin, Nastase sau Hagi dar mie mi se pare un sportiv exceptional - numarul 1 al sportului romanesc. La Multi Ani si multa sanatate!
Si el nu spune nimic …
LA MULTI UNUI MARECAMPION!
La multi ani marelui campion. Si filmul unde il gasim ?
Stiu ca pentru majoritatea nu este important dar daca tot ai invocat un laureat Nobel, fie el si pentru Literatura, aminteste-i numele te rog. Ok, daca nu stiai este:Odysseas Elytis - Wikipedia
ro.wikipedia.org/wiki/Odysseas_Elytis
Articolul e fenomenal.
Leave a Comment