Lumea lui Vasile Circumspectu’

Stenogramele nu sînt simple dovezi la dosar. Ele probează adevărata substanţă umană a fotbalului nostru.

Oficial, Vasile Avram era şeful arbitrilor. În stenograme, autoritatea lui, de fapt, rămăşiţa de autoritate pe care o mai deţine un şef al arbitrior, după […]

Stenogramele nu sînt simple dovezi la dosar. Ele probează adevărata substanţă umană a fotbalului nostru.

Oficial, Vasile Avram era şeful arbitrilor. În stenograme, autoritatea lui, de fapt, rămăşiţa de autoritate pe care o mai deţine un şef al arbitrior, după atîtea scandaluri, dispare sfîrîind vesel, ca bulele de şampanie. Vasile Avram primeşte lecţii de la Adrian Porumboiu. Cum să mimeze ignoranţa în faţa procurorilor: „Ei te întreabă. Eşti circumspect. Nu-ţi dai cu părerea!”. Oare cum o face Avram pe circumspectul: încruntă sprîncenele, zice „Hm, hm”, se scarpină după ureche, mijeşte ochii, se foieşte de pe un picior pe altul? Păcat că lecţia a fost predată doar la telefon!

Pe Borcea, Avram îl alintă cu „săru’ mîna, excelenţă”, atîta curtoazie pentru un şef de club probabil nu aveau nici cerşetorii de la porţile stadioanelor. Îi spune „domnule profesor” lui Halagian, care cerea un favor pentru finul lui, Viorel Coacă („Coacă, mă, Coacă!”). Fostul preşedinte al CCA recuperează un pic din prestanţă doar cînd se răsteşte la soţia care vorbeşte prea pe şleau: „Tu eşti nebună la cap? – Da. – Doamne fereşte!”.

Fragmente de viaţă privată, organizări de nunţi, baxuri de şampanie, „un rose pentru acasă”, glumiţe, favoruri. Porumboiu cere „să nu mi-l mai dea pe ăsta”: „Ce jigodie de om, să-mi bag p… în mă-sa, să-mi… O jigodie ordinară! O jigodie, o jigodie! Ce să…” Sigur că vorbele finanţatorului vasluian au fost scoase din context (contextul fiind fotbalul). De fapt, aprehenda cu Vasile Avram imperativul categoric kantian. Iar şeful arbitrilor s-a simţit dator cu nişte trimiteri psihanalitice: „Dă-l în p… mă-sii, de, de, de bou! Na, normal că au să-l… s-a terminat”.

La fel, cu Borcea, Avram a avut doar o discuţie dezinteresată despre tendinţele neoconservatoare din politica americană. S-a înţeles greşit, dar total greşit că şeful de la Dinamo punea condiţii legate de brigada de arbitri. „N-am cerut decît să nu mi-l mai dea pe Istvan Kovacs!”, a explicat acţionarul din Miami.

Ce a cerut vor stabili procurorii, cum a cerut reprezintă însă distracţia noastră de moment. Bonusul de relaxare, după atîtea scandaluri şi tensiuni („Măcel”, „M-au furat”, „Hoţii!” etc, etc), etapă de etapă. Privim direct în secţiune, dincolo de aparenţa respectabilă. Discuţiile din stenograme sînt altfel decît discuţiile de la TV. Au replici neprelucrate, bîlbe, întreruperi.

Şefii din fotbal se exprimă nestingheriţi de funcţii sau de întrebările din studio. Se bat pe umăr, se trag de şireturi, cu o familiaritate de birt. Se bîrfesc între ei, se aprobă, îşi dau ponturi. Stenogramele scot la iveală adevăratele ierarhii, mize şi rivalităţi. Avram face figură de etern subaltern. Un subaltern prompt şi deschis negocierilor, a cărui mare perfomanţă era că izbutea să-i servească pe toţi, indiferent de mize şi rivalităţi.  Îndărătul spoielii civilizate, aşa discută protipendada fotbalului nostru.

Aşa gîndeşte. Aşa procedează: cu „excelenţă, săru’, mîna”, „bă, băiatule” şi „fă-l praf pe ăla pe TV”. O bună bucată de vreme, vom tot auzi dezminţiri, interpretări şi explicaţii la stenograme. De parcă ar fi vorba de noile norme ale Academiei. Să fim circumspecţi!