Săpunaru, o pierdere

Vestiarul „naţionalei” geme de valori. Un jucător cu 9 trofee în străinătate se simte pe dinafară

Nemulţumirile lui Săpunaru faţă de „naţionala” României s-au manifestat încă de la venirea noului selecţioner. Piţurcă declarase că va avea o discuţie cu jucătorii […]

Vestiarul „naţionalei” geme de valori. Un jucător cu 9 trofee în străinătate se simte pe dinafară

Nemulţumirile lui Săpunaru faţă de „naţionala” României s-au manifestat încă de la venirea noului selecţioner. Piţurcă declarase că va avea o discuţie cu jucătorii care „au plecat în vacanţă” în loc să meargă în miniturneul sud-american. Săpunaru a ripostat că la el absenţa fusese motivată de probleme de familie: „Dacă tot mă consideră un indisciplinat, se pot lipsi de mine!”. La meciul cu Franţa, s-a supărat pentru că nimeni din FRF nu i-a luat apărarea, după ce foştii lui impresari l-au acuzat că „s-a dat lovit”.

Ar fi nepotrivit ca Săpunaru să intre de-a valma în aceeaşi categorie cu excluşii Mutu şi Tamaş sau cu Marica, rebelul fără banderolă. Privită din avion, situaţia aşa arată: se schimbă liniile la „naţională”. Pionii grei sînt înlocuiţi, de voie (Chivu), de nevoie, cu pioni tineri (Chiricheş, Luchin, Măţel).

Privit de aproape, de la firul ierbii, tabloul se complică. Pe de o parte, Federaţia comunică prost cu jucătorii. Şi viceversa. Rădoi s-a retras pe e-mail, iar Chivu şi-a luat rămas bun în format „jpeg”. Pe de altă parte, disciplina la lot a fost luată în serios doar sporadic, de unde şi teoria conspiraţiei din jurul excluderilor lui Mutu şi Tamaş.
Săpunaru (nouă trofee obţinute în trei ani, afară) se simte atacat de anturajul lui Piţurcă, de foştii impresari şi neglijat de Federaţie. Cu alte cuvinte, se simte tratat la fel cu restul fotbaliştilor de la lot, în diverse perioade ale carierei lor. De la Hagi la atacantul Cesenei, de la atacantul Cesenei la rezerva lui Schalke, toţi au avut motive să se plîngă fie că n-au avut statuie, fie că n-au avut voie noaptea la mall, fie că n-au primit brasarda cool de căpitan.

Doar că acum, prezenţa într-o „naţională” în şantier şi fără perspective imediate nu mai rentează ca pe vremuri. Convocarea atîrnă ca o ghiulea pe piciorul jucătorilor prinşi cu activităţi mai bănoase şi mai solicitante la echipa de club. Nu e o abordare lipsită de patriotism, e o abordare pragmatică. Şi nu se întîmplă doar în fotbalul nostru.

Aşa stau lucrurile. Federaţiilor le va fi tot mai greu să-i convingă pe jucătorii de milioane de euro că merită să pună osul pentru ţara lor. FRF, în avangarda fenomenului, încearcă (şi, de cele mai multe ori, reuşeşte!) să-i convingă de contrariu. La rîndul lui, Piţurcă a arătat, de-a lungul mandatelor, că gestionează într-un singur sens relaţiile cu jucătorii importanţi din lot: „Ori eu, ori ei!”.

Nu că nu ne-ar plăcea o echipă de Chiricheşi, Cocişi şi Dodei, dacă are rezultate. Nici vorbă să mai facem obiecţii de ordin estetic, „joacă urît,”, „stau cu fundul în poartă” etc. Dar, dacă e „naţională” şi nu echipă de club, poate că ar trebui să adune ceea ce are mai bun fotbalul nostru. Iar ceea ce are mai bun fotbalul nostru se referă, deocamdată, la oameni, ca Săpunaru, cu sensibilităţile, nemulţumirile şi aşteptările lor, nu la infrastructură.