Oferte-capcană?

Ceaţă în fotbal. Continentele izolate. Eto’o ezită să facă pasul spre milioanele caucaziene

După ce şi-a zdrobit Ferrari-ul Enzo de un copac, pe marginea unei şosele din Nisa, în decembrie 2006, după ce a ieşit din comă, cu arsuri severe, […]

Ceaţă în fotbal. Continentele izolate. Eto’o ezită să facă pasul spre milioanele caucaziene

După ce şi-a zdrobit Ferrari-ul Enzo de un copac, pe marginea unei şosele din Nisa, în decembrie 2006, după ce a ieşit din comă, cu arsuri severe, Suleiman Kerimov a decis să se implice în proiecte de caritate. Miliardarul de la Gazprom (locul 118 în topul Forbes al celor mai bogaţi oameni din lume) a donat un milion de euro Fundaţiei Pinocchio, dedicată copiilor care au suferit arsuri. Apoi a cheltuit aproximativ 60 de milioane de euro pe cauze umanitare, printre care şi construirea unui centru pentru copiii supradotaţi. În 2010, şi-a făcut milă de clubul de fotbal Anzhi Mahacikala şi l-a scos din anonimat. L-a cumpărat şi a început să colecţioneze jucători. Întîi,Roberto Carlos, deja un obişnuit al mercenariatului. Apoi, Jirkov, de la Chelsea. Acum, se duc negocieri pentru Eto’o. Care amînă răspunsul, spunînd că are oferte-fantomă: „Poate apărea o surpriză din Anglia!”.

Nu vom afla prea curînd metodele prin care a ajuns miliardar un economist de 45 de ani din Daghestan, republică din coasta Ceceniei. Istoria oficială spune că, după ’90, Kerimov a cumpărat companii peste companii şi a strîns în jur de 7,8 miliarde de euro. După accidentul de pe Promenade des Anglais, a hotărît că banii nu valorează mare lucru şi trebuie cheltuiţi.

Istoria oficială consemnează că Sammy din Nkon a fost văzut jucînd de scouterii lui Real Madrid şi aşa a ajuns Eto’o pe Bernabeu, la 14 ani. Ce a visat, ce a mîncat, ce a dormit pînă atunci nu apare în documente. Probabil n-a prevăzut că va primi oferte-capcană de la un economist amator de wrestling, de la încheietura continentelor.

Dacă semnează cu Anji, Inter încasează 50 de milioane de euro, iar el devine unul dintre ceil mai bine plătiţi fotbalişti din lume: contract pe patru sezoane, 20 de milioane de euro pe an. Ezită. Cu un an şi ceva în urmă, Anji nu exista în prima ligă din Rusia. Daghestanul nu exista pe harta fotbalului. Acum echipa din Caucaz ocupă locul cinci şi are planuri de expansiune în cupele europene. Fanii altor echipe refuză să vină pe stadionul din Mahacikala, teatru cotidian de război civil. Jucătorii lui Anji se deplasează acolo doar pentru meciurile de acasă, în rest, locuiesc şi se antrenează lîngă Moscova.

„Regele Fotbalului African”, cum e supranumit Eto’o, ar primi un palat personal, lîngă capitala Rusiei. Sammy din Nkon ezită. Banii nu strică. Are şi el proiectele lui caritabile, lupta contra cancerului, contra rasismului. A spus că nu-şi lasă copiii pe stadioanele Europei, din pricina „lucrurilor pe care ar putea să le audă”. El le-a auzit. A fost tratat cu banane şi urlete de maimuţă pe marile arene. A trebuit să înscrie căruţe de goluri ca să capete respectul tribunelor, pe care alţii îl primesc doar fluturînd tricoul. Şi totuşi, Eto’o aşteaptă „surprize din Anglia”.

Transferuri gen „O mie şi una de nopţi”, spre şeici sau spre oligarhi, am mai văzut şi vom mai vedea. La anul, Kerimov plănuieşte să-l înlocuiască pe Muslimovici, fost secund la „naţionala” URSS, cu Mourinho, pentru un salariu special: 50 de milioane de euro pe sezon. Foarte rar sau tot mai rar vom vedea ezitînd un Eto’o în faţa unei oferte multimilionare. Cînd ezitarea asta, firavă baricadă omenească, va ceda, fotbalul nu va mai fi cel pe care-l ştim.