Nu s-a investit pentru cîrnaţi!

Cum se va comporta Primăria cînd va avea bani de luat, nu de dat, din National Arena?

Primăria din Gdansk a organizat licitaţie pentru a atribui numele stadionului construit pentru Euro 2012. În schimbul a 35 de milioane de euro, […]

Cum se va comporta Primăria cînd va avea bani de luat, nu de dat, din National Arena?

Primăria din Gdansk a organizat licitaţie pentru a atribui numele stadionului construit pentru Euro 2012. În schimbul a 35 de milioane de euro, arena se va chema, timp de cinci ani, PGE, acronimul unei companii producătoare de electricitate şi gaz metan. Un fel de ENEL plus Transgaz al lor. Pe stadionul din Poznan, se fac deja vizite plătite la stadionul abia terminat. La început, doar o dată, apoi, la cererea publicului, de două ori pe săptămînă.

National Arena (titlu în lucru?) se afla abia pe trei sferturi gata cînd şi-a deschis porţile, în aprilie, pentru 20.000 de bucureşteni. Metode de a recupera, cel puţin, investiţia în primul nostru stadion Elite există. Important este ca banii să ajungă înapoi la bugetul de stat. Stadionul va fi deţinut de Primărie şi gospodărit de o firmă, care se va ocupa de gestionarea arenei, de la tarabe la scena pentru concerte, de la chioşcurile de răcoritoare la parcări.

Numele firmei nu se cunoaşte, deocamdată, pentru că nu s-a organizat încă licitaţie. Într-o emisiune TV, primarul Oprescu dă vina pe Consiliul General, care a amînat de două ori fixarea unei date. Şi adaugă că va fi o „licitaţie internaţională”. Ca orice funcţionar de rang înalt, edilul Capitalei este supus unor presiuni specifice: „Au început unii deja cu «vreau magazinul ăla pentru cîrnaţi!», «vreau şi eu magazinul de muştar!»”.

Lucru hotărît, 234 de milioane de euro (parţial explicaţi), cît a costat stadionul, cu tot cu acte adiţionale, nu vor fi amortizate din cîrnaţi, fie ei şi de Cartea Recordurilor. Atribuirea contractului de gestionare a National Arena reprezintă o miză mult mai consistentă. Atît pentru primar, cît şi pentru angrenajul de interese numit Consiliul General.

Normal ar fi ca atribuirea să se facă printr-o licitaţie. Dar, în ciuda intenţiilor declarate la TV, Sorin Oprescu nu se cramponează de licitaţii cînd vine vorba de anumite contracte. În preţul stadionului, intră şi 87.000 de euro, pentru servicii de consultanţă, achitaţi firmei SC Louis Berger SRL. Atribuirea contractului s-a făcut direct, „din motive tehnice”. Şi nu este singurul contract semnat astfel de respectivul SRL cu Primăria Capitalei.

Chiar şi cu licitaţie, se fixează doar un preţ provizoriu. Cu „mîrlanii”, cum i-a numit Sorin Oprescu, de la Max Bogl&Astaldi, Primăria Bucureşti a colaborat la două mari proiecte: Pasajul Basarab şi National Arena. La ambele, sumele prevăzute iniţial s-au dublat, prin acte adiţionale. De la 134 la 255 de milioane de euro, în cazul pasajului, de la 119 la 234 de milioane de euro, în cazul stadionului.

„Dacă după 20 de ani vorbim de bani pentru un stadion în România, înseamnă că am pierdut 20 de ani!”, spunea Lupescu în mai. Dar cine vorbeşte de bani? Vorbim de „cîrnaţi, muştar”. În cazul gestionării National Arena, există şi alte variante, pe lîngă licitaţie: un parteneriat public-privat, de exemplu, prin încredinţare directă. Fireşte, după îndelungi consultaţii.

Primăria poate cere o sumă fixă sau o cotă parte din banii produşi de stadion. Va fi interesant de văzut cum se comportă edilul Oprescu atunci cînd are de luat, nu de dat, bani. Poate spune că timpul presează, că firmele nu se înghesuie, că e criză, că nu e criză. Nu poate spune că National Arena este o gaură iremediabilă la buget.

Dacă din fotbal, fotbalul nostru, românesc, se cîştigă bani, cu atît mai mult stadioanele de fotbal ar trebui să fie profitabile. De preferat, pentru contribuabili