Circul lui Maradona, în turneu

Foştii campioni mondiali au prins drag de stadioanele Ceceniei

Cei 30.000 de ceceni de pe stadionul din Groznîi au trăit miercuri momente de neuitat. Clişeu? Bune şi clişeele într-o lume unde, mai ieri, nu stătea piatră pe piatră. Maradona, Figo, […]

Foştii campioni mondiali au prins drag de stadioanele Ceceniei

Cei 30.000 de ceceni de pe stadionul din Groznîi au trăit miercuri momente de neuitat. Clişeu? Bune şi clişeele într-o lume unde, mai ieri, nu stătea piatră pe piatră. Maradona, Figo, Barthez, Alain Boghossian, Baresi, Steve McManaman şi Robbie Fowler s-au aliniat în iarbă, pentru un amical cu selecţionata „Caucaz”.

Au sosit la invitaţia preşedintelui Ramzan Kadîrov, proprietar de grădină zoologică, de echipă de fotbal şi de guvern cu susţinere de la Moscova.

Păcat că n-a fost şi Oliver Stone, regizorul, să-i filmeze aşa cum l-a filmat pe Castro: din toate părţile şi în toate încadraturile, pînă demonta statuile de pe teren. Pînă scotea din ramă chipurile obişnuite cu poza fixă şi posterul unic.
E a doua „gală” cecenă din această primăvară. La prima, un meci între „campionii mondiali brazilieni” şi echipa „Allstars” a Ceceniei, Kadîrov a susţinut că vedetele au venit gratis. Din dragoste pentru poporul cecen etc.

Singur, Rai, fostul mijlocaş, campion mondial în ’94, a problematizat pe blogul personal: „Am participat la ceva pe care îl condamn din toate puterile: un eveniment politic, populist, într-un context necunoscut pentru mine, fără să înţeleg consecinţele posibile sau intenţiile”.

Un afacerist cecen a cumpărat recent Neuchatel Xamax. Din dragoste pentru fotbalul elveţian, fireşte. Din ianuarie, Terek Groznîi îl are pe bancă pe Ruud Gullit. Nu s-a aflat nici pînă acum în schimbul cărui preţ. Dar nu-i exclus să fi venit tot din simpatie pentru ceceni. Puse cap la cap, toate aceste evenimente „populiste”, cum le-a numit Rai, toate aceste tranzacţii la graniţa dintre circ şi sport, dintre artele spectacolului şi propaganda deşănţată nu vor rămîne fără efect.

Nimic nu-i opreşte pe extratereştrii Barcelonei de azi, de exemplu, să defileze mîine pe la curtea vreunui dictator microbist din Asia Centrală. Nimic nu-i jenează, în orice caz, nu FIFA, care pactizează entuziast cu şeicii şi oligarhii de pretutindeni. E bine, nesperat de bine, că măcar Rai şi-a pus problema unor consecinţe. A unei vagi responsabilităţi, în calitate de cetăţean al planetei, nu de campion mondial. Nu e totul pierdut (a se citi „vîndut”).

Lucru hotărît, fotbalul nu e un vehicul pentru democraţie. Fotbalul e un vehicul pentru orice. Cei 30.000 de ceceni de pe stadionul nou din Groznîi s-au bucurat să le vadă pe vedetele pop ale stadioanelor.

Maradona, Figo şi consultantul de specialitate Barthez sînt un fel de artişti fără frontiere. Profită de ocazie să iasă din uitare, să mai smulgă nişte aplauze, să aducă o sclipire în ochii publicului. Să te lauzi că vin gratis e propagandă sfruntată. Să-i critici că nu vin gratis e ipocrizie curată. Restul – consecinţele, intenţiile, tariful – le negociază fiecare cu sine, „într-un context necunoscut”.