Va rezista?

Ce-l aşteaptă pe Stancu la Galata? Zeci de mii de finanţatori vocali

Uitaţi de preţ! La instalare, lui Hagi i s-a promis un buget de transferuri de peste o sută de milioane de euro. Parcă cele 6 milioane de euro […]

Ce-l aşteaptă pe Stancu la Galata? Zeci de mii de finanţatori vocali

Uitaţi de preţ! La instalare, lui Hagi i s-a promis un buget de transferuri de peste o sută de milioane de euro. Parcă cele 6 milioane de euro daţi pe Stancu nu mai par aşa de mulţi. Iar împărţit la terţi, cvadrupli şi alte categorii intermediare, rezultă procente modice.

În acte, rămîne cel mai scump transfer al Stelei. În realitate, e o afacere cu multe adnotări. Şi cu multe condiţii care se subînţeleg, aşa că nici n-au mai fost trecute pe hîrtie. Prima ar fi rezistenţa la presiunile tribunei. Fanii Galatei îi cîntă numele gramatical corect. Dar, dacă nu cîntă, mormăie, bîzîie şi fornăie că Hagi nu le-a adus vedete la echipă. Suporterii turci se dau în vînt după monştri sacri din import.

Exceptînd sonoritatea plăcută, în cheia sol, măsura două pătrimi, Bogdan Stancu nu le spune, probabil, mai nimic. Hagi garantează pentru el. Nici Culio, două milioane de euro, de la CFR Cluj, nu sună mai impozant. Şi nici Yekta Kurtuluş, 3,5 milioane de euro, prezentat la un loc cu Stancu. Noroc cu Hagi, care garantează pentru toţi. A garantat şi pentru Bratu şi Ovidiu Petre. Şi noroc cu planurile pe termen lung ale Galatei.

Cam 70 de milioane de euro în cîţiva ani – atît ar trebui să le aducă noul stadion din încasări pe bilete, abonamente şi publicitate. A calculat preşedintele Galatei, Adnan Polat, care nu se încurcă, de regulă, în socoteli. A studiat economie şi administraţie în State, la Universitatea din Long Island. Stancu a avut nevoie de doi ani să se adapteze şi să arate ce poate la un club important. În tur, a izbutit să fie ceea ce se aştepta de la el: determinant. Salvator. Omul de gol şi inspiraţia grupului. Are 23 de ani. A încheiat etapa de formare şi trebuie să confirme. La Galatasaray, unde Hagi garantează pentru el, unde fanii te ridică în slăvi şi dau cu tine de pămînt meci după meci. Şi nu 5.000 de fani, cît se adună în Ghencea, la jocurile din campionat. Ci peste 50.000 de spectatori plătitori de bilete şi dependenţi de spectacol.

La fel ca şi Hagi – vedeta, monstrul sacru de serviciu, Stancu a fost adus să vîndă bilete. În termenii fotbalului profesionist, se află la vîrsta optimă pentru performanţă. Trecerea de la cenuşiul turbat din Liga 1 la glamour-ul cinic şi comercial al Turkcell Süper Lig presupune totuşi un şoc.

Este pregătit Stancu pentru asta? Este pregătit să-şi facă jocul şi fără Hagi pe bancă? Şi să ţină piept găleţilor de critici şi laude cu care operează galeria Cim-Bom. El, care după meciul cu Pandurii, în octombrie, răbufnea: „Nu-mi mai băgaţi în cap toate prostiile. Este o simplă victorie!”. Şi-a astupat atunci urechile, să nu mai audă cum i se strigă de la oficială că e „number one”. La Steaua, oricît de instabil şi oprimant peisajul, era unul, unul singur care-l ridica în slăvi şi dădea cu el de pămînt. La Galata, sînt mai mulţi. Muuuult mai mulţi.