Ia-ţi circul şi te du!
Mititelu vrea să retragă echipa din campionat. Zicea şi el, la mişto
„Crede-mă! Eu vreau să ia Steaua campionatu’. Sincer îţi spun. Îţi jur pe viaţa mea. Pe mormîntu’ mamei mele dacă nu vreau să ia Steaua campionatul!”. Replica îi […]
Mititelu vrea să retragă echipa din campionat. Zicea şi el, la mişto
„Crede-mă! Eu vreau să ia Steaua campionatu’. Sincer îţi spun. Îţi jur pe viaţa mea. Pe mormîntu’ mamei mele dacă nu vreau să ia Steaua campionatul!”. Replica îi aparţine lui Adrian Mititelu, într-o discuţie telefonică de acum doi ani, cu finanţatorul roş-albaştrilor.
Stenogramele din „dosarul Valiza” conţin şi alte dovezi verbale de prietenie dintre cei doi patroni de cluburi. Iar recenta furie a lui Adrian Mititelu l-a ocolit, discret, gentil, pe şeful din Ghencea. După publicarea stenogramelor, orice război imaginar al patronului Craiovei cu Steaua devine nul şi neavenit. Iar după dezvăluirile din „dosarul Piteşti”, cu Mititelu şi Penescu filosofînd despre temeiul şpăgii, persecutarea Craiovei de către arbitri este un subiect delicat spre inabordabil.
Îţi trebuie o minimă credibilitate să discuţi despre el. Iar Mititelu s-a descotorosit de mult de aşa ceva. Pe măsură ce au cîştigat în decibeli, vorbele lui au pierdut în greutate. Prea mult „zisei la mişto”. Acum ar compromite pînă şi cauza urşilor panda dacă ar vorbi despre ea. După ce a jurat pe mormîntul mamei că ţine cu Steaua, nu-şi mai permite să se mire că „a înviat Ceauşescu”.
În fine, declaraţiile lui Mititelu au pitorescul lor negru spre macabru. Demonstraţiile lui sentimentaloide, cu lacrimi la purtător, nu dăunează grav decît artei actoriceşti. Partea proastă e că patronul Craiovei nu întreprinde şi altceva ca să-şi ajute echipa. Nu încearcă s-o protejeze altfel decît etalîndu-şi slăbiciunea şi abilităţile incontestabile de bocitoare.
Dacă Universitatea e dezavantajată de culisele Ligii 1, se întîmplă şi pentru că n-are un patron. Ci o copie ieftină de patron, un imitator al patronilor-vedetă din campionat. În afară de mutarea la Severin şi de implicarea în cîteva anchete penale, n-a izbutit nimic autentic. N-a schimbat altceva decît propriile stări de spirit. De la „Bă Gigi, tu vrei să fiu pervers cu tine, să-ţi spun o minciună? Ce dracu’!” (5 mai 2008) la „Nu a fost nici o greşeala a arbitrului, s-a lucrat discret, s-a refăcut Steaua veche!” (31 iulie 2010). Starea echipei a rămas aceeaşi, sub nivelul amintirilor şi sub spectrul retrogradării pînă-n ultima etapă.
Ca să fim perverşi cu patronul Craiovei şi să-i spunem o minciună, ne-a plăcut asta cu retragerea din campionat! Nu e originală, dar începe să sune a soluţie. Echipa are nevoie de un răgaz liber de neocapitalism. În termeni eroici şi martiri, Craiova, cu tot ce înseamnă ea demn şi nesupus în fotbalul nostru, are mai mult de pierdut înăuntrul decît în afara circului neputincios al lui Mititelu.