Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

Musca pe perete

Becali a transformat Steaua în decorul unui reality-show de duzină

Există un tip de documentar cunoscut în televizune sub numele de „musca pe perete”. E unul dintre cele mai grele şi mai costisitoare formate, dar merită toţi banii. În principiu, […]

marți, 16 decembrie 2008, 7:11

Becali a transformat Steaua în decorul unui reality-show de duzină

Există un tip de documentar cunoscut în televizune sub numele de „musca pe perete”. E unul dintre cele mai grele şi mai costisitoare formate, dar merită toţi banii. În principiu, constă în obişnuirea treptată a personajelor cu camerele TV, pînă într-atît, încît nu se mai sinchisesc de ele. Îşi văd de treburile zilnice fără să ţină cont că sînt filmaţi.

La genul acesta de naturaleţe a ajuns Gigi Becali. Personaj de reality-show cu fotbal în fundal. Supraexpunerea l-a stimulat să încalce convenţie după convenţie, regulă după regulă. Spune ce-i trece prin cap, face ce-i trece prin cap. Se contrazice nu de la o zi la alta, ci de la o oră la alta.

Nu mai înţelege nimeni nimic? Păi, nu e nimic de înţeles! Becali emite incoerenţă în stare brută. Fără filtre logice. A plecat Munteanu, se întoarce Lăcătuş. Astăzi. Mîine, cine ştie? Ţinînd cont că prin creier trec milioane de impulsuri nervoase pe minut, orice se poate întîmpla. Mai exact, orice se poate spune.

Era previzibil că se va ajunge aici. Nici o surpriză. Embrionii delirului s-au dezvoltat perfect nesănătos în cei cinci ani de cînd Becali a preluat clubul. Ceea ce surprinde însă e dorinţa lui Lăcătuş de a reveni. Şi supărarea lui Munteanu că pleacă, pentru că „unii oameni n-au avut încredere în el”.

Puternică mai e fascinaţia Stelei asupra tehnicienilor! Atît de puternică, încît ar rezista şi unui colaps atomic! O fascinaţie care orbeşte nu temporar, ci definitiv şi inexplicabil reflexele de apărare.

Ca să-l facă invidios pe Don Quijote, Lăcătuş a formulat şi nişte condiţii ale revenirii. Un demers foarte util ca exerciţiu literar. Sau ca banc sec. În anarhia din Ghencea, nici subiectul nu mai poate fi sigur de predicatul său. Oricînd poate interveni un verb distrugător şi răsturna sensul propoziţiei.
 
Dar există în supărarea lui Dorinel şi în naivitatea lui Lăcătuş un sîmbure tonic. Dacă atracţia faţă de culorile roş-albastre bate respingerea faţă de Becali, înseamnă că Steaua e mai puternică decît actualul ei stăpîn. Va rezista împotriva voinţei lui şi în absenţa lui. 

Iată partea bună. Există speranţă. Şi iată partea logică. Orice învăţ îşi are şi dezvăţul. Aşa cum Becali s-a obişnuit cu camerele TV, şi camerele TV se vor obişnui cu el atît de mult, încît la un moment dat, mai curînd decît crede, nici nu-l vor mai băga în seamă. Îl vor trata ca şi cum nici n-ar fi de faţă. Cantitate neglijabilă. Musca pe perete.

Comentarii (48)Adaugă comentariu

Comentează