joi, 1 noiembrie 2007, 8:25

Unde greşeşte Zenga

Italianul e acelaşi de la Naţional şi Steaua, doar că timpurile s-au schimbat. ‘Cînd joci o sută de minute cu om în plus, sîmbătă cu Timişoara şi miercuri la Urziceni, e clar că ai o problemă’. Fraza îi aparţine lui Vasile Turcu şi strînge în ea toată nemulţumirea faţă de jocul lui Dinamo în era Zenga. Italianul nu comentează în public, dar are de partea sa realităţi ale lumii fotbalistice. Şi atunci, cine are dreptate? Precum legendarul Solomon, şi unul, şi celălalt.În fotbalul mare, superioritatea numerică nu mai reprezintă de mult o garanţie a succesului. Într-una din prelegerile sale recente, Andy Roxburgh, directorul tehnic al UEFA, a venit cu exemplul finalei Ligii Campionilopr de anul trecut, cînd Barcelona, cu toţi jucătorii ei de supercalitate, s-a chinuit mai mult de o oră să perforeze poarta unui Arsenal rămas în inferioritate din debutul meciului. E adevărat că pînă la urmă a făcut-o. Scoţianul explică faptul că datele problemei nu se modifică radical. Formaţia care se apără va folosi tot 8 jucători baricadaţi în faţa careului, singurul bonus primit de adversari e acela că, în principiu, fundaşii săi vor fi mai lejeri şi vor putea participa şi ei mai mult la faza de atac. Aici are dreptate Zenga, cel care nu face un capăt de ţară din faptul că echipa sa n-a reuşit să marcheze.

Rapid vs CFR Cluj ca Mazilu vs Fabbiani

Diferenţa dintre protagonistele derbyului din Giuleşti a fost făcută de calitatea atacanţilorRapid - CFR Cluj 1-2 n-a fost doar primul derby al actualului sezon terminat cu victoria uneia dintre echipe (după ce precedentele 6 s-au încheiat nedecis), ci şi un aparent paradox al fotbalului. Un meci în care majoritatea datelor generale sînt favorabile gazdelor, dar care se încheie cu triumful oaspeţilor.59%-41% pentru Rapid a fost raportul posesieiPrima replică e şi cea mai simplistă. Trică a deschis scorul dintr-un ofsaid evident. Afirmaţia e de necontestat şi eroarea asistentului Burloiu gravă, de vreme ce faza a fost extrem de simplă. Numai că discrepanţa dintre cifrele generale şi rezultatul final nu ţine doar de arbitraj.5 intervenţii salvatoare a avut Coman, faţă de 4 ale lui Nuno ClaroÎntr-un meci de ţinută europeană, cu nerv, cu încleştare, cu atitudine şi cu ritm, diferenţa s-a făcut în faţa porţii. Giuleştenii au presat, au obţinut nu mai puţin de 11 cornere, faţă de nici unul al ardelenilor (!), au cîştigat duelul şuturilor la poartă (15-11) şi al ocaziilor de gol (8-7). De aici în colo lucrurile s-au schimbat. Precizia oaspeţilor a fost superioară (7-5 pentru CFR la şuturi pe poartă), iar eficacitatea a făcut diferenţa.18% a fost eficacitatea clujenilor faţă de numai 8% cît a avut RapidulUna dintre explicaţiile pragmatismului oamenilor lui Andone vine şi din jocul atacanţilor. Este suficient să privim datele comparative ale rapidistului Mazilu şi ale clujeanului Fabbiani şi vom înţelege de ce, în fotbal, echipa care domină nu cîştigă de fiecare dată.

luni, 29 octombrie 2007, 7:24

Operă de antrenori

Zenga şi Uhrin şi-au făcut corect meseria într-un meci ca o lecţie de tactică. Pe marginea meciului Dinamo - Poli Timişoara 1-1 se poate susţine o prelegere despre fotbalul ştiinţific. Fotbalul acela care îngrădeşte hazardul pînă la limita îngăduită de destin şi care pune în celălalt taler al balanţei strategia dusă la extrem. Doi antrenori, Walter Zenga şi Dusan Uhrin jr, proveniţi din şcoli diferite, au pus în scenă o piesă fără replici uşoare, dar cu sensuri profunde. O operă născătoare de întrebări.De ce fotbaliştii cîştigă mai mult ca antrenorii?E o regulă cu foarte puţine excepţii. Istoria recentă propune doar două Mourinho, la Chelsea şi Cappelo, la Real Madrid, cel care a acceptat funcţia ultima oară numai dacă i se asigura un salariu superior cu un euro celui mai bine plătit 'galactic'. 'Pentru a consfinţi superioritatea în vestiar şi din punct de vedere financiar. La noi excepţiile fac regula şi pentru că valoarea intrinsecă a fotbaliştilor e sub cea a antrenorilor. Ne dăm seama de acest lucru abia atunci cînd, într-un meci tacticizat la maximum, apare geniul lui Adrian Cristea, care dintr-un stop şi o preluare pe sub picior scoate din joc 3 adversari, apoi rămîne pe picioare, deşi e tras de tricou, iar în final şutează perfect de la 30 de metri în vinclul porţii lui Popa.0 este numărul ocaziilor la ambele porţi pînă la 'bijuteria' lui CristeaCum îşi ajută antrenorul echipa în timpul meciului?Se spune că antrenorii valoroşi se cunosc la pauză şi la schimbări. Adică atunci cînd pot interveni practic în cursul jocului. Sîmbătă seară, după 37 de minute de joc, dinamoviştii trăseseră de 6 ori la poarta lui Popa, majoritatea finalizărilor venind din zona din faţa careului, central. Era clar că acolo ceva nu mergea. De fapt, cineva. Şi anume, Aliuţă. Schimbarea acestuia cu Torje a însemnat reechilibrarea partidei. Pentru că, pînă în minutul 66, cînd a fost eliminat Alexa, Poli şi Dinamo au jucat de la egal la egal (5-5 numărul şuturilor în această perioadă), bănăţenii reuşind şi golul de 1-1.De ce nu antrena Zeman fazele fixe?'Pentru că e o chestiune de concentrare şi de responsabilitate personală', şi-a justificat tehnicianul decizia. Zdenek repeta fazele fixe doar la tablă, nu şi pe gazon. Că avea dreptate ne-a demonstrat şi Ropotan. Într-un careu în care sarcinile erau împărţite, tînărul mijlocaş dinamovist l-a însoţit pe Cînu doar o jumătate de drum. Apoi, a cedat lupta pentru balon şi fundaşul oaspeţilor a marcat. Concentrarea scăzută şi lipsa de responsabilitate ale lui Ropotan l-au ajutat pe Cînu să marcheze pentru 1-1.De ce nu trebuie criticat Zenga că Dinamo n-a marcat în superioritate?Frank Rijkaard a cîştigat Liga Campionilor evoluînd cu Barcelona aproape un meci întreg în superioritate numerică. Golurile au venit însă foarte tîrziu, în ultimul sfert de oră. 'Pe teren, în faza noastră ofensivă nu se shimbase mai nimic', a explicat tehnicianul. 'Singurul loc unde ne mai degrevaserăm de probleme era la poarta noastră, pentru că Arsenal nu ne mai putea ataca atît de des. se apărau însă cu acelaşi număr de oameni şi a trebuit mult să-i plimbăm de pe o latură pe alta a terenului pînă să-i desfacem. Ah, şi am avut privilegiul de a urca mai mult cu fundaşii laterali', a spus tehnicianul, fericit în final tocmai de apărătorul Belletti. Aşa a făcut şi Dinamo. A purtat balonul către margini, şi-a creat ocazii de gol, dar, spre deosebire de Barca, n-a marcat. Poate şi pentru că Scarlatache nu e Belletti, dar şi pentru că Timişoara a fost mîngîiată de destin într-un final în care bara, la şutul deviat al lui Ropotan, sau Abiodun, de două ori salvator de pe linia porţii, a ţinut scorul egal.5-1 pentru Dinamo a fost raportul ocaziilor după eliminarea lui Alexa

duminică, 28 octombrie 2007, 4:44

Cifrele horror ale meciului Sevilla – Steaua

Scorul final e un dar de la Dumnezeu. 2-1, numai 2-1 e cadoul primit de roş-albaştri la capătul celui mai prost meci din istoria recentă a acestei echipe în Europa. În locul oricăror alte comentarii, iată cifrele totale. Chiar şi ponderate de un echilibru aparent păstrat în repriza secundă, statisticile acestui meci (îngrozitoare pentru o trupă ce emite pretenţii) vorbesc de la sine despre umilinţa din teren a unei formaţii care, pe tabelă, a pierdut la limită.

miercuri, 24 octombrie 2007, 5:47

Pistolul cu apă

Dacă aş vorbi acum de Pedrazzini, aş fi nedrept. El e vinovat doar că acceptă să ocupe un post care nu există în schemă la Steaua, cel de antrenor principal. A zis-o chiar finanţatorul Stelei: 'Cît voi trăi, aşa am să procedez. Mă voi implica la echipă. Ce mare lucru să-mi bage şi mie un jucător?'.Aseară, la Sevilla, alesul a fost Surdu. Băiatul n-are nici o vină. A atins prima minge abia în minutul 8, cînd scorul era deja 1-0. În acest timp, Diego Capel, tînărul crescut în pepiniera andaluză, făcuse trei curse într-o zonă în care Petre Marin a fost expus duelului inegal, unu la unu, tocmai pentru că favoritul patronului nu ştie să dubleze, să acopere zona. Într-un cuvînt să joace pe acel post.De acolo a pornit dezastrul. Şi va tot porni atît timp cît va trăi acest concept de patron-antrenor. Pentru că fotbalul e o industrie, cu strategie, cu pregătire, cu ştiinţă, cu oameni şcoliţi care să ia decizii. E un joc, dar nicidecum o jucărie. Sau dacă devine o jucărie e un fel de pistol cu apă pe care dacă-l manevrezi greşit te face fleaşcă.

marți, 23 octombrie 2007, 11:42

Club de Forţă în România

De la etapă la etapă, trupa lui Andone arată din ce în ce mai bine. Cine o ignoră se păcăleşteDacă mai există voci care s-o considere pe CFR Cluj o glumă, ca aspirantă la locurile de Liga Campionilor, ele nu cred că aparţin inteligenţelor obiective. Cu partida de duminică seară, turpa lui Andone a ajuns la sfertul traseului spre marele obiectiv şi se bucură nu doar de primul loc în clasament, ci şi de o realizare ce nu le-a stat la îndemîna competitoarelor: punctaj maxim cu echipele fără pretenţii la tilu. Cu alte cuvinte, ardelenii au strîns 3 rezultate egale în derbyurile cu Timişoara, Steaua şi Dinamo şi 8 victorii cu restul lumii. Bună gluma, nu?56-44 pentru CFR a fost raportul posesiei în meciul cu CFR ClujCifrele reci s-ar putea să nu cadreze cu gusturile tuturor. De aceea, o altă confirmare a poziţiei clujenilor vine din bucuria pe care o degajă jocul vişiniilor. O uşurinţă de pasare, o permanentă posesie progresivă, ce împinge balonul iute spre poarta adversă. O calitate tehnică impresionantă a majorităţii fotbaliştilor, o apetenţă îndestulătoare pentru jocul ofensiv. Pe deasupra, faţă de startul sezonului, oamenii lui Ando, talentaţi fără îndoială, au înţeles că nu doar glezna fină face rezultatul, ci şi transpiraţia. Mă uit la Fabbiani şi-mi explic în parte metamorfoza de la Anorthosis la ziua de azi. E exact trecerea de la fiţe şi superponderalitate, la umilinţă şi efort. De la oboseala serilor lungi şi afumate la prospeţimea dimineţilor precedate de multe ore de somn. Cu argentinianul trudind de multe ori chiar şi în spatele lui Culio sau a lui Dani, CFR a devenit un mecanism în care piesele acoperă terenul alternativ, ajutîndu-se una pe alta pentru a recîştiga sau a reacoperi spaţiul.Calitatea individuală a jucătorilor clujeni a ieşit în evidenţă în jocul de duminică:8-2 pentru gazde a fost raportul driblingurilor şi al verticalizărilor cu depăşirea adversarului în terenul adversDe ce aceste aprecieri după un joc cu Urziceniul? Nu pentru că ar fi însemnat derbyul primelor două poziţii. Ci pentru că, la ora actuală, în Liga 1, avem două echipe care verifică serios candidatele la titlu. Prin organizare şi omogenitate, Gloria Bistriţa şi FC Unirea sînt ca două hîrtii de turnesol ce-ţi indică potenţa preopinentului. Iar dacă echipa lui Dan Petrescu a putut fi dominată de o asemenea manieră în prima jumătate de oră, aşa cum a făcut-o Clujul, e clar că ardelenii au o forţă de joc foarte bună pentru campionatul României.6-2 pentru CFR a fost raportul şuturilor în prima jumătate de orăÎntr-un sistem 4-4-2, precum cel al Clujului, determinante sînt 5 perechi de jucători. Cele două cupluri de pe benzi (fundaş-mijlocaş), cuplul de fundaşi centrali, cuplul de mijlocaşi centrali şi cuplul de atacanţi. Dintre acestea, Andone pare să fi găsit două sigure. În dreapta, unde Tony şi Semedo se completează, în special în atac, aproape perfect, şi în faţă, unde Didi şi Fabbiani parcă sînt două piese de Lego. Dacă pe centrul apărării absenţa lui Cadu de lîngă Souza a fost completată bine de Sandberg şi dacă la mijloc sînt variante, piesa fixă părînd a fi Dani, problemele par a veni din stînga. Trecerea lui Culio în centru, ca la meciul de duminică, a lăsat banda fără stîngaci, deoarece şi Panin, şi Trică sînt dreptaci. Motiv pentru care echipa capătă un dezechilibru dinamic evident. Dacă la toate astea adăugăm şi forma în scădere a olteanului, înţelegem de ce, de multe ori, Clujul e ca un avion cu o singură aripă.89% din acţiunile periculoase ale CFR au venit din dreapta sau din centru

luni, 22 octombrie 2007, 5:17

Lăutari şi muzicieni

După meciul nul de ieri, de la Iaşi, am putea afirma că sîntem peste Franţa. Argument ne-ar fi ipoteticul clasament final în care, dacă am contabiliza acelaşi număr de puncte ca şi adversarii noştri de ieri, am fi lideri graţie rezultatelor directe din 'dublă': 1-1 la ei, 0-0 la noi.Dacă nu vrem să ne furăm căciula însă, nu ne vom clama supremaţia. Imaginile televiziunii române ne-ar contrazice. În ciuda proiecţiei cifrelor, Franţa ne e încă departe. În vreme ce noi ne-am chinuit să nu greşim, să jucăm tactic corect, să cîştigăm duelurile fizice, ei au făcut-o natural. Săndoi poate modela o generaţie, aşa cum încearcă la acest nivel de reprezentare naţională, dar nu va putea niciodată să înlocuiască deficitul de ore teoretice şi practice ce despart copilul român de cel cu paşaport francez. În vreme ce ei au început fotbalul cu grădiniţa de profil, grupa pregătitoare, şcoala primară, ai noştri l-au descoperit abia la gimnaziu. De aceea, la fiecare dribling, pe faţa lui Deac, Torje, Stancu sau Bicfalvi nu se citea plăcerea, ci crisparea. Dorinţa disperată de a se agăţa de un adversar care avea ca aliat sistemul sănătos în care s-a pregătit pînă la 21 de ani. Cu profesiori documentaţi şi aplicaţi, cu terenuri drepte ca-n palmă, cu o alimentaţie corectă.Din aceste motive dublul egal cu Franţa e deja o victorie. E ca şi cum la un concurs de interpretare lăutarul îi ia premiul cursantului de la Conservator. Felicitări, copii!

marți, 16 octombrie 2007, 7:21

Succesul umilinţei

'Tricolorii' şi-au asumat rolul de salahori cu salopetă ai gazonului pentru a putea îmbrăca la final fracul. Rezistenţă, inteligenţă, sacrificiu şi noroc. Acestea au fost atributele unei seri istorice. România a bătut pentru prima oară Olanda şi şi-a deschis drumul către Euro după un meci în care băieţii talentaţi ai generaţiei fără calificări au lăsat impresia artistică pentru altcîndva şi au jucat doar la rezultat. Bravo lor! Olandezii pot invoca multe şi-şi pot expune frustrările. Că au avut o posesie zdrobitoare, spre exemplu. E adevărat.

duminică, 14 octombrie 2007, 5:30

Eliminaţi greşelile!

Andrei Vochin consideră că Victor Piţurcă trebuie să schimbe radical concenţia jocului din prima repriză dacă vrea să cîştige meciul din această seară. 'Dacă vrea să păstreze rezultatul, selecţionerul trebuie să elimine greşelile mijlocaşilor centrali, în special ale lui Codrea, greşeli pe fondul cărora Olanda practică un joc periculos pe contraatac. În plus, trebuie să evităm faulturile din preajma careului, pentru că în acestă repriză vîntul va bate spre poarta lui Lobonţ şi, nu în ultimul rînd, să ceară fundaşilor să rămînă la fel de sus, pentru nu avea o echipă lungită pe tot terenul', a spus Vochin. Acesta a comentat şi schimbările pe care trebuie să le facă selecţionerul dacă vrea să cîştige toate cele trei puncte. 'Dacă Piţurcă vrea să cîştige acest meci, trebuie să schimbe radical concepţia jocului, prin schimbarea sarcinilor, sau să introducă jucători noi care să facă faza ofensivă mult mai bine', a adăugat redactorul-şef adjunct al Gazetei Sporturilor.

sâmbătă, 13 octombrie 2007, 9:15

O echipă făcută pentru un joc de apărare

Andrei Vochin a vorbit despre echipa cu care selecţionerul Victor Piţurcă va începe meciul din această seară, împotriva Olandei, de la Constanţa. Selecţionerul a trimis în teren următorul 11: Bogdan Lobonţ - George Ogăraru, Gabriel Tamaş, Dorin Goian, Răzvan Raţ - Paul Codrea, Ovidiu Petre, Cristian Chivu - Bănel Nicoliţă, Ciprian Marica şi Adrian Mutu, exact echipa pe care Gazeta Sporturilor a prezentat-o în exclusivitate în ediţia tipărită de astăzi. Vochin consideră că echipa care va juca în această seară 'este o echipă făcută pentru un joc de apărare supranumeric, cu încercare de contraatac. În echipa pe care selecţionerul Victor Piţurcă a trimis-o în teren, doar doi jucători pot face faza de atac, Marica şi Mutu. Restul jucătorilor au obligaţia să blocheze atacurile olandezilor, şi să plece pe contraatac', a spus Andrei Vochin.

sâmbătă, 13 octombrie 2007, 6:18

Rotterdam plus ceva

Ideea de remake domină declaraţiile de dinaintea meciului cu Olanda. E invocat turul din primăvară, acel 0-0 eroic din partea şi doar pe partea noastră. De teren. Un meci, poate unicul din istoria recentă a batavilor, în care nu au fost lăsaţi să-şi creeze măcar o ocazie adevărată de gol. 'Aşa ar trebui să jucăm şi sîmbătă', sună decizia majorităţii. Aşa, adică aglomerînd zona de teren din faţa careului nostru. Aşa, adică ferecînd jocul pe benzi cu perechi de mijlocaşi-fundaşi dedicaţi adversarilor direcţi. Aşa, adică stopînd construcţia încă din zona mijlocaşului lor central defensiv. Aşa, adică evitînd situaţia în care am oferi spaţii pe care să zburde oameni cu viteza lui Robben sau abilitatea lui Van der Vaart. Aşa, adică anihilîndu-l pe Van Nisterlooy cum l-am neutralizat pe Huntelaar.

vineri, 12 octombrie 2007, 6:16

De ce ei şi nu noi?

O echipă solidă trăieşte prin axul său central. Portar, stoper, mijlocaş, vîrf. Din momentul în care Andrade şi Maftei au bîjbîit acea minge pe care Kluge a băgat-o în poartă fără opoziţie, mi-a fost clar că Rapidul nu va mai prinde grupele Cupei UEFA. Doi dintre fotbaliştii care ar fi trebuit să ducă în spate o calificare clacaseră de la prima fază mai dificilă. Mai departe lucrurile au stat la fel. Nicolae Grigore a fost moale, iar Boya un individ puternic, dar fără zvîc. Cu acest ax Rapidul a vrut să facă performanţă în Europa.Nu s-a putut, pentru că Nurnberg a avut mult mai mult calciu în osatură. Wolf, stoperul, a făcut un meci exact, Galasek a mai dat o lecţie de fotbal simplu şi eficient, ca la Ajax sau în 'naţionala' Cehiei, iar peste toţi portarul Blazek a făcut diferenţa prin cele 4-5 intervenţii decisive în faţa rapidiştilor. O echipă solidă trăieşte prin axul său central. Şi merge mai departe în UEFA.

joi, 4 octombrie 2007, 7:36

Grupul fără indivizi

Cînd intrase cu 0-0 la pauză, Steaua deja ocupase un nivel superior. Nici cu Lyon, nici cu Madrid, nici cu Kievul roş-albaştrii nu reuşiseră în Ghencea o asemenea performanţă: să nu fie conduşi după 45 de minute. Unii mai experimentaţi cu un an în Ligă, alţii mai norocoşi, steliştii au făcut bine faza defensivă, au avut în Baciu un fundaş ceasornic şi au aglomerat cît de bine au putut zona din faţa lui Zapata.Pînă aici, trupa lui Pedrazzini a stat în filosofia competiţiei. Ce a urmat a năruit visul unui rezultat mare. Contraatacul, arma principală în Champions League, a dezamăgit. Badea a fost cap de linie pentru fiecare minge, Neaga , Surdu şi Nicoliţă acompaniindu-l în încercări mai mereu personale decît de grup.Iar mai apoi, cînd Iacob i-a luat locul lui Badea şi a arătat că ştie jocul infinit mai bine decît titularul, alt element definitoriu al succesului în marile competiţii a trădat Steaua. Eficacitatea. Pentru că o situaţie de unu la unu cu portarul n-a avut nici măcar colecţia de giuvaere a lui Wenger. Iacob a ratat însă şi, după cîteva minute, Van Persie a stins lumina în Ghencea. Priviţi însă alăturarea ultimelor două nume şi veţi găsi cheia rezultatului final! E exact diferenţa dintre jucători de fotbal şi fotbalişti oneşti. Tactic, ca grup, putem rezista aici, dar valoric, individual, sîntem departe.

miercuri, 3 octombrie 2007, 1:44

Știrile momentului pe gsp.ro

Dani Coman a demisionat de la Hermannstadt! S-a înțeles cu altă echipă din România

Lovitură MAJORĂ pentru granzi în Premier League! Măsură spectaculoasă, care poate schimba tot

„Iordănescu a tras sforile să revină la națională” » Pițurcă face dezvăluiri tari: „Dacă știam că vine el...” + Scena din avion: „Era transfigurat”