Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Cel mai deștept fotbalist

O revistă britanică de mare calitate a avut o idee cu multe etaje sub propriul nivel: a publicat o listă cu cei mai inteligenți fotbaliști. Cei șapte magnifici listați sunt, evident, oameni capabili și în viața de după fotbal. Dar […]

...

Fotbalul e gluma Cuiva

Nașterea aberațiilor pornește ca accident și sfârșește ca regim autoritar. Fotbalul a fost dat la o parte de necesitățile tEoretice ale haosului timp de o oră și jumătate pe White Hart Lane. Tottenham – Man. City va fi uitat de […]

...

Cu timpul…

După o vreme, și anume după ce poți aduna în volum necrologurile cu care ți-ai plătit datoriile față de idolii adolescenței, fotbalul se clarifică: un joc înecat de istorie. La fel ca surorile lui de reprezentație cunoscute sub numele de […]

...

N-a fost gol!

Hans Tilkowski, portarul naționalei Germaniei, a răbdat neîmpăcat un adevăr interzis. N-a fost gol! În seara zilei de 30 iulie 1966, Alan Ball a centrat pe jos, Geoff Hurst a preluat și a șutat scurt în transversală. Mingea a căzut […]

...

Soft Henderson

Vreme de 40 de ani, Emlyn Hughes, Phil Thompson, Graeme Souness și Steve Gerrard au repetat același personaj. Cu variații dictate de schimbările de epocă și propriul temperament: aspri și drepți ca Hughes și Thompson (amândoi prelungiri ale anilor ’60), […]

...

Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Întrucît un blog e acel loc dereglat în care poți fi intim în public, mărturisesc fără teamă: îmi pare rău că nu voi prinde vremurile în care fotbalul va deveni o amintire. Îmi pare rău pentru că abia atunci lumea se va întreba mirată, ca după vreun masacru neîntrecut sau o nouă dispariție de dinozauri: cum a fost posibil?

Cum a fost posibil ca popor după popor să construiască temple uriașe și să se adune uitînd de toate și urlînd despre toate în jurul unui joc cu mingea? Și ce se va întîmpla, atunci cînd totul va fi o amintire inexplicabilă, cu stadioanele? Vom redescoperi Wembley și Bernabeu năpădite de ruină și le vom vizita mirați, așa cum ne învîrtim azi pe lîngă Notre Dame?

Știu că asemenea întrebări nu cadrează și trimit într-un off side care trimite la rîndul lui în science fiction. Dar mă declar înspăimîntat de patima globală a fotbalului. De lipsa de distanță care a transformat un joc într-o religie și religia într-o banalitate. Mai e ceva pînă la ruina stadioanelor și, între timp, rămîn convins că eliminarea lui Gerrard după 38 de secunde de joc cu Man United ascunde un psiho-roman de calitate. În fond, asta e datoria pe care mi-am impus-o: să găsesc un pic de sens în fotbal.